Gnoseologia e fie o ştiinţã interdisciplinarã, la intersecţia filozofiei cu psihologia, fie, ca la neotomişti, o disciplinã filozoficã adiacentã psihologiei (filozofice); e o doctrinã despre cunoaştere, iar filozofia şi psihologia (empiricã, experimentalã) nu sunt mutual exclusive, ci complementare. În firescul cunoaşterii, abordãrile conflueazã, sunt complementare, se completeazã mutual.
La Kant, gnoseologia înseamnã examinarea condiţiilor apriorice ale cunoaşterii, nu a mecanismelor psihologice sau a factorilor biologici, civilizaţionali, etc.. Analizând actul cunoaşterii, scolastica se intereseazã de dinamica procesului, fiind, aşadar, mai aproape de explicarea decursului cognitiv. Însã aceste abordãri nu sunt ermetice, se intersecteazã şi se completeazã.
Pe de altã parte, teoria cunoaşterii a lui Kant e condiţionatã istoric, depinde de reprezentãrile psihologice ale vremii lui, de felul cum îşi reprezentau savanţii sc. XVIII mecanismele psihice ale cunoaşterii, de reprezentarea lor despre psihic.