Vasile Pavelcu, ‘Un profil psihologic al feminitãţii’

Vasile Pavelcu, ‘Un profil psihologic al feminitãţii’






Anvergura lui Pavelcu a fost, ca reflecţie asupra umanului, una singularã în psihologia româneascã. Pavelcu, care avea o anumitã altitudine filozoficã şi spiritualã, unul din psihologii care înţeleg sã scrie despre sufletul omenesc, despre psihismul uman, are meritul de a fi discutat subiectele psihologice cu eleganţã, naturaleţe şi subtilitate, şi a publicat mult—mai ales lucrãri de caracterizare a umanului [1], ca acelea din ’74 şi ‘76; deasemeni un manual de psihologie cantitativã şi o reflecţie de metapsihologie (o dare de seamã asupra condiţiei psihologiei, asupra paradoxurilor şi incongruenţelor care o definesc ca disciplinã, înţelegerea specificului psihologiei, deasemeni contribuţia autorului la o criticã a pavlovismului). O plachetã încântãtoare, concisã, o schiţã autonomã, ‘Un profil psihologic al feminitãţii’, titlu mai puţin cunoscut din bibliografia lui Vasile Pavelcu, e interesantã atât pentru autor, cât şi pentru subiect—Pavelcu despre feminitate, şi face parte dintre scrierile, destul de numeroase, publicate de ieşean la sfârşitul anilor ’60 şi în anii ’70; însã prisosesc nişte regretabile accente anti—feministe (femeilor le sunt accesibile aproape tot atâtea profesii cât şi bãrbaţilor, etc.).
Pavelcu a fãcut mai ales psihologie empaticã, de participare, de intuire şi caracterizare prin observaţie şi gândire.

Placheta despre feminitate însumeazã câteva observaţii ale lui Pavelcu, de bun simţ şi foarte generale (feminitatea e caracterizatã prin ‘afectiv—global—sintetic—intuitiv’), enunţate cu bonomia cuvenitã, precum şi referinţe la psihologi (Heymans, Gina Lombroso) şi scriitori (Andreev, etc.), ocazional recurge la explicaţii psihanalitice; stilul lui Pavelcu pare întotdeauna o traducere, din germanã—sau din rusã.
Iubirea e un binom, numele generic dat decursului unei relaţii, şi nu participarea la o esenţã. Autorul scrie cã evoluţia sentimentelor depinde de ceea ce ne închipuim despre ele (‘sentimentele, într—o mare mãsurã, sunt ceea ce credem noi despre ele’). Trãirea depinde de interpretarea ei, de ceea ce e crezut despre ea.
Undeva, Pavelcu numeşte eul: ‘fiinţa în a doua ei naştere’.


NOTE:

[1] Fãcea, adicã, psihologia vieţii lãuntrice, taxatã de severul Piaget drept imposturã.