Fiinţa nu ‘vrea’, nu decide sã acţioneze, cu o facultate sufleteascã distinctã de aceea a cunoaşterii. Vrea în acelaşi mod în care şi cunoaşte, operaţiunea e aceeaşi. În om nu existã decât afectivitate şi înţelegere, sau elementul afectiv şi acela cunoscãtor; voinţa nu existã ca entitate distinctã, nu are poziţia unui al treilea termen. Existã altceva: existã impulsuri, etajul pulsiunilor, semiconştientul şi subconştientul. Caracteristica intelectului e de a decide şi a alege. Deciziile cu privire la practicã, la acţiune, se numesc voinţã. Voinţa e decizia practicã, articularea sufletului cu acţiunea. Omul e caracterizat de afectivitate şi înţelegere.
S—ar putea obiecta, însã, cã prin voinţã se înţeleg puterile sufleteşti solicitate pentru îndeplinirea deciziei—coerenţa comportamentului cu hotãrârea, resursele antrenate în efectuarea a ceea ce a fost decis.
A vrea nu înseamnã numai a se hotãrî pentru ceva, ci a şi acţiona ca atare, în vederea realizãrii deciziei. Desigur, în limbajul comun prin ‘voinţã’ se înţelege mai ales aptitudinea îndeplinirii a ceea ce a fost ales, cu asumarea costurilor; ori, care e facultatea cãreia îi revine tenacitatea înfãptuirii? În acest sens, voinţa e facultatea acţiunii şi a comportamentelor.
Care e sursa tenacitãţii şi a temeritãţii, unde e sediul descurajãrii? Cred cã acestea rezultã din articularea vieţii afective cu înţelegerea, sunt satisfãcãtor explicate de cãtre îmbinarea acestora. Omul înţelege şi simte; din acestea rezultã comportamentele sale.
În dinamica psihicã, hotãrârii iniţiale, ‘solemne’, îi urmeazã decizii de parcurs, reevaluãri decizionale, responsabile pentru schimbarea cursului, pentru oscilaţii. Existã un feedback al acţiunii şi deciziei. Rezultatele de parcurs duc la reformularea deciziei, la schimbarea ei. ‘Voinţa’ e acest joc al evaluãrii rezultatelor. Comportamentul e ajustat în funcţie de rezultate.
Comportamentele rezultã din interacţiunea, jocul cunoaşterii şi afectivitãţii; o acţiune e subîntinsã de o secvenţã decizionalã, în care hotãrârea e ajustatã pe parcurs, în funcţie de rezultate, de cursul înfãptuirii.