Arnaldur Indridason, ‘Oraşul borcanelor’
Citit, în z. (dum., marţi, mi., sb.,--se poate spune cã lectura a cam trenat), policierul islandez ‘Oraşul borcanelor’ de Arnaldur Indridason, roman întrucâtva impresionant, deşi neoriginal, asamblare ingenioasã de locuri comune—descinderea poliţistului Erlendur, un dur hârşit în meserie şi deprins cu rutina investigãrii, în infernul anchetãrii unei crime. Atmosfera pare fãcutã dupã filme—şi nu din cele mai originale; sunt recognoscibile locuri comune ale cinemaului de gen. Indridason se adreseazã direct mizeriilor vieţii, alegând ticãloşii dintre cele mai terifiante, însã foloseşte, pentru atmosfera de oribil, recuzita cinemaului de gen—scene de morgã şi necropsie, descrise cinematografic. Coşmarul lui Erlendur, neconvingãtor literar, este reproducerea unui loc comun al cinemaului horror, e descrierea unui stereotip.
Ca în policierurile de azi, cazul e mai degrabã întortocheat, încâlcit, decât interesant; nu e interesant cum erau cazurile lui Collins, Doyle, Poe, Dna. Christie. Investigaţiile minuţioase sunt cãlãuzite de fler, însã nu mai e vorba de deducţii.
Cartea lui Indridason, de o atmosferã mohorâtã şi morbidã, e deprimantã şi dã o stare afectivã nefericitã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu