Postul, pomana şi rugãciunea

Postul, pomana şi rugãciunea





Evanghelia ispitirilor, cititã în prima dum. a Postului Mare în ritul vestic, e emoţionantã. Ea relateazã o luptã a Lui Iisus, biruinţa Lui, şi faptul cã preferã strãdania. Aceastã faimoasã Evanghelie a ispitirilor a fost precedatã, în secvenţa Lecţionarului, de Evanghelia ascezei, a practicii, în care Iisus orânduieşte trei mijloace de sfinţire—postul (cu discreţie), pomana şi rugãciunea—toate trei, fãrã ipocrizie. E interesant cã cele trei remedii recomandate de Iisus: postul, pomana şi rugãciunea, rãspund celor trei ispitiri—Iisus cere postul, şi a refuzat prefacerea pietrelor în pâine; cere pomana, şi a refuzat puterea asupra împãrãţiilor lumii. Cere rugãciunea, şi a refuzat sã se închine unei creaturi. Alege strãdania şi osteneala. Iisus a testat aceste mijloace—şi le—a gãsit biruitoare. Fiecare din ele înfrânge una dintre cele trei ispitiri.
Cine posteşte, nu primeşte pâinea din piatrã; cine dã pomanã, trãind în neagonisire, în împãrţirea venitului, nu e interesat de, şi nu primeşte stãpânirea lumeascã. Iar cine se roagã, refuzã sã adore vreo creaturã. Cu cele trei mijloace recomandate, Iisus ne învaţã sã înfrângem aceleaşi trei ispitiri cãrora le—a fost vremelnic supus şi El. Evanghelia ispitirilor nareazã evenimente duhovniceşti reale—nu ceva mitologic. Mijloacele cerute de Iisus rãspund chiar ispitirilor cãrora le—a fost supus şi El.
Evanghelia ispitirilor, unul din episoadele ‘adopţioniste’, argumentând pentru înţelegerea adopţionistã a Evangheliştilor, ne învaţã cã natura umanã desãvârşitã, perfect unitã cu Dumnezeu, este ispitibilã, adicã limitatã şi temporalã, deciziile, în ea, iau timp, se dã o luptã—însã iese biruitoare.