‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
marți, 29 martie 2011
‘Batjocorirea Lui Iisus’ a lui Grűnewald
‘Batjocorirea Lui Iisus’ a lui Grűnewald
Suferinţele Lui Iisus sunt deopotrivã reale—adicã istorice—şi simbolice. Ele simbolizeazã ansamblul existenţei Lui, al cãrui urmare sunt. De aceea, nici nu poate sã fie vorba despre complacere în dolorism, ci de reprezentarea condiţiei profetice şi mesianice. Jertfa pe care o cere Dumnezeu e credinţa, încrederea în El, urmarea poruncilor, lipsa concesiei. Iisus nu pactizeazã.
Iisus e legat, bãtut şi biciuit. E lovit cu pumnul şi cu biciul. În reprezentarea ‘Batjocoririi Lui Iisus’ a lui Grűnewald, Iisus nu poartã purpura de batjocurã; chipul Îi e legat, acoperit, înfãşurat cu o nãframã, însã are o neobişnuitã expresivitate dureroasã. Porţiunea neacoperitã de nãframa profeţirii e cu totul remarcabilã. Chipurile cãlãilor şi ale martorilor supliciului par aplatizate şi ca într—o oglindã deformatoare. Picturile lui Grűnewald sunt coşmareşti într—un mod lipsit de distanţarea ironicã existentã la Bosch. Cãlãii sunt, la Grűnewald, caricaturi, şarje, larve feroce, excrescenţe ale Iadului, fiare, pe când numai Iisus Cel lipsit de apãrare e reprezentat cu relieful frumuseţii liniştite, chipul Sãu e resemnat şi aproape luminos, calm. Picturile lui Grűnewald sunt rugãciuni.
Întreabã—te de câte ori ai fost legat şi bãtut, şi de câte ori ai fost cel care lovea fãrã cruţare. Întreabã—te dacã nu te identifici mai des cu cãlãii Lui Iisus.
În altã operã a lui Grűnewald, Iisus a cãzut sub lemnul blestemat pe care—l poartã, sub lemnul de ocarã, sub lemnul batjocurii.
La Bosch existã un soi de amuzament maniacal, cu totul absent de la Grűnewald. Pionier al reabilitãrii artistice şi teologice a fost, la noi, cu un scurt articol pascal, Nae I.. Alţii, dupã el, au mai scris, la noi, despre acel altar de la Isenheim. Simmel a scris despre Rembrandt, Michelangelo, Rodin şi Bőcklin; Claudel a analizat o picturã a lui Rubens, Marcel se interesa de câţiva pictori şi compozitori, Proust a scris despre Vermeer, Ep. Sigrist a scris, pe scurt, despre Rafael şi Leonardo—iar Nae I. a dat un articol scurt despre Grűnewald.
Într—o vreme cugetam mult la Cranach, Grűnewald (pe care—l detestam şi—l dispreţuiam), Dűrer, Bruegel, Grien şi Bosch.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu