Forma scurtã în ‘Filocalie’

Forma scurtã în ‘Filocalie’



Marii mistici neptici sunt autori care pot fi citiţi cu nesaţul cu care Taine, Chartier şi Gracq îl citeau pe Stendhal—pentru rãcorirea minţii, existã o nevoie periodicã a minţii de a recurge la ei, la citirea lor, existã o deprindere fireascã.
Genul celor mai scurte scrieri antologate în ‘Filocalie’ e reprezentat de ‘capete’—drept centurii de astfel de ‘capete’. Însuşirile cultivate astfel nici nu sunt acelea propriu—zis literare, ci vizeazã folosul religios. ‘Capetele’ sunt expresia fireascã, o formã fireascã pe care o ia scrisul religios în formularea directã a cugetãrii, acolo unde ‘mai puţin înseamnã mai mult’, şi pe care o regãseşte instinctiv, datoritã avantajelor date de concizie, despodobire, economie.
Antologie de scrieri creştine destinate folosului practic şi mai ales monastic, ‘Filocalia’ cuprinde multe ansambluri de formulãri scurte, sentenţioase, în special în forma capetelor (grupate mai ales ca centurii de asemenea ‘capete’)—aşa e cazul cu ceea ce s—a antologat din Sf. Antonie cel Mare, Isaia, Marcu, Diadoh, Ioan al Carpatiei, Teodor, Maxim, Filotei, Ilie, Simeon, Nichita, Teolipt, Grigore Sinaitul, Grigore Palama, Calist, Simeon al Tesalonicului, etc.. Forma aceasta energicã şi sentenţioasã corespunde intenţiei, ca şi nevoilor practicii (favorizând memorarea), aşadar ţine de pedagogie, e o formã pedagogicã de enunţare a rezultatelor practicii, ca sã foloseascã şi altora. Capetele pot sã varieze ca dimensiuni—de la cele foarte lapidare, la acelea mai desfãşurate. În general, nu tratatul sau dizertaţia servesc cel mai bine scopului ţintit de ‘Filocalie’ şi, chiar dacã existã şi unitãţi literare mai ample, acestea tind sã aibã totuşi dimensiuni reduse. Scrisul filocalic e o şcoalã a scurtimii. Temperamente mai literare existã printre autorii antologaţi (Varsanufie, Dorotei, Isaac, Simeon, Grigore Palama, Simeon al Tesalonicului), însã majoritatea sunt interesaţi de transmiterea economicã a unei învãţãturi. Forma aforisticã reflectã o preocupare practicã.
Fiecare utilizator al ‘Filocaliei’ testeazã aceste scrieri, şi se convinge de acelea care îi sunt folositoare; ‘Filocalia’ nu e un muzeu de tradiţii, ci un manual. Nu a fost antologatã pentru a servi de compendiu sau de vademecum, ci pentru a folosi.