Cristologia intuitivã a femeilor

Cristologia intuitivã a femeilor




Femeile nu împãrtãşesc cristologia monofizitã predicatã de majoritatea teologilor; ele sunt calcedoniene, intuiesc echilibrul, cristologia femeilor e aceea a atotputernicului Iisus Nazarineanul, nu a Logosului. Ele nu i se adreseazã Logosului. Cristologia femeilor e chiar aceea, echilibratã, nespeculativã şi cu adevãrat neotestamentarã, fidelã duhului Noului Testament, a Papilor Romei. Ele refuzã instinctiv cristologia Logosului. Sunt mai presus de rãtãcirile teoriilor preexistenţei Lui Mesia; pentru ele, Fiul este ‘acest om’—şi mai mult decât om obişnuit. Cristologia femeilor e aceea a Noului Testament: plinãtatea dumnezeirii, datã, oferitã în omul Iisus Nazarineanul. Femeile au, cum e şi firesc, o cristologie intuitivã şi empiricã, ce e alta decât aceea a teologilor majoritari.
Duminical şi anual, creştinii nu sãrbãtoresc un eveniment, ci o persoanã biruitoare—nu atât triumful persoanei, ci persoana biruitoare, cãci persoana aceasta biruitoare depãşeşte triumful ei în sine, ca semnificaţie, persoana e oricum deasupra celor care i se întâmplã. Nu ‘cea de—a treia zi’, ci Hristos însuşi e Paştele, e biruinţa, e rãscumpãrarea, Hristos e El Însuşi evenimentul mântuitor—nu ceva ce i s—ar fi petrecut Lui—ci chiar El—de aceea, duminicile şi Paştele celebreazã nu atât evenimentul, cât pe protagonistul acelui eveniment. Celebrat e nu atât evenimentul, ci persoana biruitoare care ea însãşi e o rãscruce—cãci persoana e aceea mântuitoare, care mântuieşte, care dã mântuirea.