Isihasmul responsabilitãţilor obişnuite, sau ‘isihasmul protestant’

Isihasmul responsabilitãţilor obişnuite, sau ‘isihasmul protestant’





Isihasmul, dragi cititori, nu e în norii elitismului monastic, ci în îndatoririle zilnice. În aceastã direcţie indicã revendicarea protestantã şi laicã: aratã—mi religia, aratã—mi calea sfinţitoare, aici, în cuprinsul existenţei mele obişnuite. Aratã—mi unde e aici religia, unde e aici sfinţirea, care ei, aici, religia. În protestantism aceastã revendicare salutarã a luat şi o formã teologicã. Isihasmul începe de la curãţia chiliei, sau a locuinţei, şi de la igiena personalã; începe cu mãturatul chiliei, cu paşii aceştia anoşti şi necesari, existã un isihasm al rãspunderilor fiecãruia: patrologul Gilbert scria cã ‘rãspunderile mele imediate sunt mult mai circumscrise—corectarea tezelor studenţilor, cântatul la o slujbã de înmormântare desearã, expedierea unui CV, sã progresez ceva cu traducerile mele, gãtitul cinei’—o moralã tolstoianã, dupã cum spune Gilbert mai departe. Toate acestea nu sunt destul, însã sunt necesare.
Monahismul nu are rost decât dacã sfinţeşte mai mult decât viaţa laicã—nu mai puţin; nu sunt neapãrat antimonastic. Sfinţirea e un rezultat constatabil. Sfinţirea nu e întrunirea unui set de criterii, ci un rezultat constatabil.
Isihasmul începe în sfera practicii cotidiene—în transparenţa inteligentã, raţionalã, a acţiunilor. Isihasm autentic nu e numai acela al performanţelor ascetice. Gând protestant, oricât ar nega—o azi Bisericile apostolice. Simmel [1] nu—şi fãcea iluzii nici în aceastã privinţã. Mijloacele monastice ale sfinţirii sunt numai un set specializat; iar pe mulţi îi înfricoşeazã dezinvoltura indiferenţei Lui Iisus faţã de convenţii.
Abia protestanţii [2] au ajuns la analiza teologicã a existenţei. Numai ei au analizat cu perspicacitate şi pãtrundere existenţa obişnuitã. Încã înainte de Tillich, Barth, Brunner şi Bonhoeffer, Simmel, contemporan al lui Harnack, vedea în aceasta direcţia şi înnoirea aduse de Luther. Probabil cã, pe vremea lui Simmel, marele liberalism teologic protestant al sc. XIX limpezise deja perspectiva. Era deja foarte vãdit încotro înainteazã protestantismul.


NOTE:

[1] Evreu berlinez, botezat ca protestant, mistic goethean cãtre sfârşitul vieţii.
[2] Mai ales cu Tillich, Barth şi Brunner.