Eu citesc blogurile mai ales pentru eseisticã; existã destule lucruri de citit—patrologul Gilbert e un eseist parcimonios însã interesant, iar Pãr. Freeman sau cusurgiul Kurp, câteodatã şi Vasquez (acesta, cu o tendinţã cãtre kitsch şi declamaţie), sunt eseişti remarcabili. Însã de Pãr. Freeman, de Kurp şi Vasquez eu nu simt cã aş mai avea nevoie, nu îi mai citesc de mult. Bloggerii pe care continui sã îi citesc sunt: bedefilul francez ‘Morgan’ (întrucât site—ul sãu poate sã fie citit şi ca un blog), biblistul Witherington [care scrie şi despre cinema], Gage, Dna. Maitzen, patrologul Gilbert; pe ciufutul Kurp, pe Freeman, Ep. Sigrist şi Vasquez nu îi mai citesc. Ideea analizelor mi—o dãduse acesta din urmã, iar subiectele lui au inspirat mersul meu matinal la Misse. Pe Dna. Maitzen nu o mai citesc cu asiduitatea de odinioarã încã de acum 1 ½ ani, din vremea când discutam despre romanul britanic care mã epatase; e unicul, dintre cei trei bloggeri evrei care m—au interesat [Dna. Maitzen, extravagantul Stahl şi habotnicul Myers], pe care—l mai citesc. Subiecte umile, despre vreme, colţul unei grãdini, etc., au Gilbert, Kurp şi Ep. Sigrist (care, însã, apeleazã mai ales la instantanee, ceva ce eu nu apreciez). Urmãresc şi blogul de discuţii literare al ‘sclavilor din minele de diamant ale Golcondei’.
Dintre aceştia, Gage scrie rar, iar când publicã ceva, e vorba de transcrieri, de citate necomentate. ‘Morgan’ are subiecte neatractive [ascensiunea Islamului în Apus, anticatolicismul, stripologia], discutate cu acrealã; Gilbert publicã mai ales traduceri dintr—un vechi teolog bizantin. Witherington are vioiciunea unui blogger dedicat, scrie mult şi divers, însã intelectual e un greoi, şi o minte boantã; în fond, e un autor cam indigest şi un intelectual cam neconvingãtor, de mâna a doua, neglijabil—cu toate cã un blogger amuzant şi pe fazã—pe scurt: un potenţial redus, bine grãdinãrit.