Despre trup

Despre trup





Trupul, spune Tresmontant, este suflet plus materie. Sufletul nu preexistã trupului. Sufletul uman nu existã înaintea trupului. E creat în actul de a informa materia. El nu coboarã în materie, ci e unit cu aceasta din chiar momentul iniţial al creãrii lui. Sufletul începe sã existe informând deja materia. În acest sens, numeau evreii antici omul, ‘trup’. Trupul nu desemneazã altceva decât sufletul, ci materia animatã, lutul viu.
De ce uneşte Dumnezeu sufletul cu argila numai pentru o vreme? Omul ca trup are, fãrã îndoialã, o şansã, aceea de a se desãvârşi. Sufletul se desãvârşeşte, adicã se poate desãvârşi, unit cu materia. Condiţia de trup e una pedagogicã, are funcţia de a face posibilã desãvârşirea. Sufletul se desãvârşeşte în interacţiunea lui cu lumea fizicã; e instruit, educat astfel. Trupul e sufletul unit cu materia; materia despãrţitã de sufletul care a animat—o se numeşte cadavru.
Trupul nu existã ca entitate distinctã de suflet; numai materia existã ca ceva distinct de suflet. Cadavrul e aceastã materie separatã de sufletul care a animat—o.
Ca existenţã realã, sufletul e de ordinul raţiunii, al informaţiei, al ‘codului genetic’; de aceea, întrebarea cartezianã despre ‘locul de unire’ al celor douã (suflet şi materie), sau despre pârghiile sufletului, e greşitã. Sufletul nu e o materie eteratã, ci gând, raţiune; de aceea, nu existã niciun ‘loc’ aparte, distinct, unde el s—ar uni cu materia pentru a o modela. Soluţiile cartezianismului ţin tot de materialism, înţeleg sufletul ca pe o materie mai rarefiatã, mai ‘gazoasã’, însã aptã, fireşte, sã aibã o interfaţã cu materia. Or, tocmai aceasta e o eroare. Existenţa sufletului e de ordinul ideii, al raţiunii. El e întipãrit în materie ca logicã, cod genetic. El nu interacţioneazã cu materia ca o materie cu altã materie, aşa cum credea sau postula Descartes; Spinoza a bãnuit, probabil, gravitatea acestei erori, însã soluţia lui e deasemeni falsã, cãci aduce încheierea cã sufletul nu are o existenţã distinctã de materie, ci e o altã laturã a unei aceleiaşi entitãţi unice.
Codul genetic nu e sufletul; nu e nici ‘creierul’ materiei animate, ci e aspectul definitoriu sau indiciul naturii de materie informatã, de lut viu, a trupului. Sufletul nu poate sã fie desemnat, în trup, ca materie, ca o ‘altã materie’, în interacţie cu aceea genericã. Sufletul e ideea coordonatoare, raţiunea ansamblului, aspect logic ireductibil.
Spinoza vãzuse cã nu poate sã existe o interfaţã a sufletului cu materia, ca aceea cãutatã zadarnic de Descartes; de aici, însã, a trecut la ideea cã sufletul e aceeaşi realitate cu materia. Nu a întrevãzut posibilitatea unui alt ordin de existenţã—aceea logicã sau raţionalã. Filozofii marxişti taxau informaţia drept o laturã autonomã a realitãţii, ceva distinct de materie.
Sufletul nu animã trupul; el animã materia. Trupul e aceastã materie însufleţitã. Tocmai de aceea trupul e ininteligibil ca materie, nu poate fi tratat ştinţific ca materie, ca maşinãrie. Existã ceva repugnant în încercarea de a privi trupul, organismul ca materie—ceea ce el nu e. Cadavrul e materie; trupul e materie plus suflet. Trupul, biologia nu pot fi înţelese ca materie şi ca ştiinţã a materiei. Se pot descrie legitãţi—ca şi în psihologie; nu se pot formula explicaţii de felul acelora vehiculate de ştiinţele materiei inerte, neînsufleţite. Trupul e altceva decât aceasta—scapã explicaţiei materialiste. Fapt e cã biologia studiazã organismul, trupul, e o ştiinţã a vieţii, adicã a materiei însufleţite, nu a materiei pur şi simplu. De aici, caracterul dezamãgitor şi nesatisfãcãtor al tratãrii organismului ca materie descriptibilã ca materia. Abordarea materialistã în biologie repugnã, displace, dezgustã, îngrãdeşte.
Trupul e omul. Organismul e omul. E sufletul vãzut în actul lui de a anima materia. Gând care ar trebui sã ţinã finitismul fizicist la distanţã. Ştiinţele viului, ale vieţii, nu sunt ştiinţe ale materiei, ci ale actului sufletului de a anima materia. O biologie materialistã e o biologie boantã, o biologie eşuatã. S—a pornit de la o înţelegere falsã a ceea ce e trupul. Trupul nu e instrumentul sufletului. Materia e instrumentul sufletului. Trupul sau organismul sunt deja lut viu, materie animatã.