Postãri despre filmele lui Pietrangeli, Scola, Germi, Archebugi, Brusati, Bertolucci, De Sica, etc., şi ‘Ultimul sãrut’. A fãcut câte trei filme cu Scola şi Bertolucci.
Rolurile ei erotice provin mai degrabã din respect pentru sine, decât din nevoie. E fãrã îndoialã unica actriţã italianã care sã se fi dezbrãcat în atâtea filme, pânã în anii ’90. Ea aparţine unei tradiţii italiene care merge pânã în Renaştere. (Serena G. pare versiunea caricaturalã a aceluiaşi erotism.)
Stefania a parcurs o carierã foarte bine gestionatã, debutatã timpuriu. Nu a ratat ocazii.
Frumuseţea ei legendarã e şi prozaicã, întrucâtva placidã, dar htonianã, teluricã. Tipologic, o desãvârşitã frumuseţe mediteraneanã. Ca actriţã, e una din cele mai lipsite de afectare şi mai cu capul pe umeri, şi a reprezentat ‘frumuseţea femeii obişnuite’. Îndrãzneaţã, nu a recurs la supralicitare (ca Lollobrigida). O frumuseţe ca a ei nu e niciodatã ‘la modã’. Actoria ei înseamnã naturaleţe şi simplitate placidã, acelaşi naturalism moral, de robusteţe domoalã, pe care îl sugereazã şi mãrturisirile ei.