Joi seara, ‘Mr. Moto’s Last Warning’, scris de Philip MacDonald şi de regizor. La un moment dat, Moto se referã la ‘dreptatea poeţilor’; avertismentul din titlu e rostit de pãpuşa ventrilocului, ca penultimã replicã a filmului. Deşi sunt lichidaţi trei spioni (agentul britanic, filfizonul şi ventrilocul), tonul e amuzant în aceastã aventurã cosmopolitã din Port Said, în care se întâlnesc englezi, francezi, asiatici, musulmani, un hotelier german …. (Duşmanii pãcii vor sã împiedice sosirea unei flote, şi pretexteazã scotocirea unei epave scufundate, pentru a mina intrarea în port ….) În cursul filmului e vizibil afişul unui film cu Chan. Lorre dã o trãsãturã ludicã rolului, agentul lui e implauzibil cu brio; totul e foarte nonşalant, o comedie de spionaj, cu scafandri, etc., Lorre are câteva scene fizice. Virginia Field e copila cu inimã de aur. O anumitã subtilitate existã în inversarea ierarhiei spionilor: ventrilocul e superiorul gentlemanului afectat, ‘Norvel’, însoţitorul franţuzoaicei. Agentul britanic rãmâne în clopotul pentru scufundãri. Filmele acestea din anii ’30-’40 sunt ca episoadele din ‘Maddie …’ (termenul meu pentru loazir), atâtea dintre ele sunt neegalabile ca loazir, şi mereu alternativa superioarã.