Sfântul Toma scrie despre credinţa uşuraticã, ‘credinţa cu uşurãtate’ (a musulmanilor), şi se referã la inşii brutali din pustietãţi; valoroasã e credinţa celor ‘înţelepţi şi experimentaţi, încercaţi în cele dumnezeieşti şi umane’. E o radiografie a fanatismului şi a bigotismului, care se asociazã cu cultul violenţei, valabilã şi privitor la fanaticii creştini; mãrcile sunt fanatismul, impresionabilitatea, brutalitatea. Bigoţii se dau în vânt dupã travestirea creştinã a acestor tare. (Aceleaşi reflecţii pun, însã, într-o luminã favorabilã atâtea religii asiatice, ale cãror exponenţi, hinduşi, chinezi, etc., ale cãror învãţãturi sunt peste puterile fireşti ale unui om de înţelepciune obişnuitã.) Analiza Sf. Toma e raţionalã. Înaintea invocãrii autoritãţii, sã vedem care sunt învãţãturile vehiculate, propuse, şi care e calitatea umanã, sorgintea, etc., ale discipolilor. Sf. Toma nu aştepta prea multe de la primitivismul religios.
Analiza lui utilizeazã termeni umani şi sociali. Nu e o receptare superstiţioasã.