Iisus a schiţat o misticã a caritãţii, a deschiderii şi simpatiei, nu a sfinţeniei transcendente, şi mereu interpretarea istoricã trebuie nu numai sã presupunã, dar sã îşi asume substratul neverbal, simţirea, sentimentul; Sf. Augustin scrie despre vederea chipului aproapelui. De ex., pentru a înţelege eremitismul, nu ca instituţie, nu aşa cum îi poate apãrea sociologiei istorice (sau cum apare în bâiguielile unui pozeur danez care a sfârşit, ca Montherlant în cuvintele unui catolic francez, prin a lua o mascã drept identitate). Intelectualul trebuie sã nu se refugieze în scris. Reluând, pentru a înţelege caritatea din pustnicie, sunt necesare câteva experienţe, fiindcã el nu e o instituţie (chiar în sens direct, Iisus a instituit Biserica şi Tainele, nu altceva). Monahismului în ansamblu nu îi corespunde direct nicio Tainã. Ca atare, caritatea nu va fi gãsitã în sihãstrie ca instituţie (nici în clericalism, etc.). Existã instituţii cu substrat, care sunt chiar instituirile, întemeierile Lui Hristos, şi altele fãrã.
Altitudinea misticã, de ex., aceea a muzicii gregoriene, sau a misticii medievale, aratã înãlţimea vieţii, posibilitãţi ale realitãţii. Ea nu îndrumã înafara vieţii, nu e escamotarea vieţii. Nu existã apropiere de Dumnezeu înafarã, sau alta decât apropierea de aproapele, de cel care e deja aici, de configurarea datã şi maleabilã a realului. Literatura creştinã înseamnã cã viaţa are în sine cunoaşterea, şi cunoaşterea, gândirea au în sine viaţa. Mult din poezia biblicã nu se referã la ceremonii, la rituri; nu sunt sentimente clericale.

Kierkegaard a purtat atâtea mãşti, pânã a sfârşit prin a se lua drept aceste mãşti, suma lor (victimizarea, etc.). Calea lui e o rãtãcire în hãţişurile prolixitãţii retorice, ale afectãrii bombastice.

Traducerile vechi se roagã ‘Dumnezeului în trei feţe’, menţinând, chiar în contextul teologic bizantin, triadologia corectã. ‘Ipostas’ e luat în accepţia modernã, de ‘ipostazã’, nu în aceea etimologicã, de ‘substanţã’.
Intonaţiile optimiste ale cântãrii a III-a a Sf. Andrei sunt protoluterane.
Trebuie sã acoperi scãderea celui de aproape.