Umanitatea însăşi e lucrarea specială a Lui Dumnezeu, sau ‘revelaţia specială’, faţă de care alta mai specială, juxtapusă sau inserată, e cu neputinţă, sau nefezabilă. Dumnezeu nu poate avea iniţiative ca un agent juxtapus, înseriat. Acesta e răspunsul meu pentru Meynell. Nu e nevoie de, şi nu e dată, vreo altă Revelaţie suplimentară, care nici n—ar avea ce suplimenta, chiar noţiunea ei fiind net contradictorie.
Dumnezeu nu lucrează din condiţia agentului juxtapus. Revelaţia specială numai o simbolizează pe aceea generală. E icoana aceleia.
Realul e revelatul. Existentul e revelatul. Realul cosmic e autorevelarea. Transcenderea datului nu e magică; transcenderea magică e iluzorie. Suplimentarea realului nu e una magică.