Descopăr că Marcuse avea în comun cu Horkheimer admiraţia pentru ‘Dna. Bovary’, Nietzsche şi Freud, şi inapatenţa pentru leninism. E interesant că Horkheimer, cu o expresie artistică aşa de timpurie, să fie singularizat faţă de ceilalţi reprezentanţi majori ai teoriei critice (Marcuse, Benjamin şi Adorno) de absenţa artei din scrisul lui ştiinţific.
O altă similitudine a celor doi e admiraţia pentru Heidegger—probabil mai vie, mai pronunţată în cazul lui Marcuse.