Religia neokantienilor

Nu cred că există vreo relaţie specifică între iudaism şi criticism; formalismul le—a convenit, se pare, la fel de bine şi protestanţilor (dar e interesant că Chartier era kantian şi iudaizant). Existenţa neokantienienilor evrei corespunde intrării evreilor în filozofia apuseană (Husserl, Bergson, Wittgenstein, Buber, Marcel, Weininger, marxiştii, etc.). Evreii au participat şi la mişcarea filozofică neokantiană. Se spune că neokantismul ar fi fost o mişcare filozofică evreiască; nu e adevărat. Natorp, deasemeni autor de muzică de cameră, era protestant—Lange era fiul unui teolog reformat german—Zeller era teolog protestant—Bauch s—a şi pronunţat ca antisemit—Şpir nu era evreu.
Hönigswald, fostul student al austriecilor Riehl şi v. Meinong, era evreu, şi i—a fost profesor lui Elias.
Heidegger i—a fost asistent lui Rickert, şi a corespondat cu Natorp (care îl avusese ca student pe Cassirer).

Evreii au dat nume mai importante înafara mişcării neokantiene—fenomenologie, existenţialism, etc..
Înaintea lui Cohen, existaseră Spinoza şi Marx.
Cât despre kantism, afinităţile sale cu luteranismul au fost subliniate, chiar de către teologii protestanţi—dar şi, reprobator, de Tresmontant. Kantismul e o formă filozofică, transcendentală, a luteranismului, s—a putut spune acest lucru.