Dar anglo—saxonii greşesc crezând că tânărul Hegel se referea la—şi scria despre—‘minte’; era vorba despre uman, omenescul înţeles în ansamblu. Sublinierea naturii spirituale a omului nu implică reducţionismul evident în referirea anglo—saxonă, arbitrară în acest context, la ‘minte’. Hegel e filozoful umanului, nu al ‘minţii’, al cogniţiei în sensul neopozitivist anglo—saxon, implicaţiile neopozitiviste ale termenului britanic îi sunt străine. ‘Mintea’ e o traducere greşită—şi o elucidare falsă—pentru ceea ce înseamnă Spirit la Hegel—altceva decât simpla minte a teoriei cogniţiei; Hegel nu făcea teoria cunoaşterii în sens restrâns.