Limbajul înseamnă că ne apropiem de lucruri, nu că ne despărţim, că ne separăm—vorbim pentru a ne apropia de lucruri; Blanchot unilateralizează, generalizând termenul negativ al actului limbajului—vorbirea poate şi separa, alienând, însă aceasta e numai disfuncţia—semnificaţia metafizică a vorbirii e apropierea de lucruri, situarea într—o relaţie convenabilă. Limbajul e nu absenţă, ci gândire.