Teoriile artiştilor sunt interesante pentru sentimentul comunicat —e vorba de ceea ce pot comunica despre natura afectivă a viziunii autorului. Trăirea artei e mai mult decât necesarul pentru crearea ei. Raportarea la artă presupune mai mult decât conştientizarea câtorva principii utile pentru scris. Teoriile artiştilor pot să nu se refere doar la ceea ce urmează să creeze ei înşişi. Teoriile artiştilor nu sunt lipsite de interes—chiar când afectarea e, uneori, bagatelizabilă—iar teoretizarea, stângace ori chiar improprie. Dar spun ceva despre sentimentul cu care aceştia înţeleg, simt, etc., arta—a lor, sau a altora. Mă gândeam la ideile despre realism ale atâtora din autorii de la sf. sc. XIX; nu sunt lipsite de interes. Spun ceva mai mult decât despre receptivitatea empirică, sau capacitatea de a simţi şi gândi empiricul artei.
Teoria unui artist reprezintă idealul său de artă, presimţirea artei, ceva care îi aduce bucurie. Reflectă aşteptările şi tendinţele lui. Sunt coordonatele trăirii, care pot fi sugestive. E interfaţa dintre gândit şi trăit.