Inteligenţă şi formă—inteligenţa activă în redactarea unei lucrări de Battaglia, sau de Quine, poate fi aceeaşi—trebuie identificată inteligenţa esenţial aceeaşi, exprimată, sau activă, în forme nesimilare—indiferent de disparitatea formelor.
Inteligenţa e esenţial aceeaşi—la un filozof analitic american, la un logician, şi la un romanist neamţ—e aceeaşi lucrare, în înţeles metafizic, aceeaşi putere a minţii. La Quine ia o formă aşa de diferită de aceea luată la Battaglia—fiindcă obiectul, scopul relativ, circumstanţa, etc., diferă. E chiar indicat să difere—o pagină de filozofie analitică nu trebuie să semene cu una de critică. Dar inteligenţa activă, exercitată, e aceeaşi. Ideea aceasta mă încântă. Aşa se manifestă unitatea inteligenţei; diversitatea formelor nu trebuie să descumpănească, principiul activ e esenţial acelaşi. Există o singură lucrare—inteligenţa, aceeaşi, fie că rezultatul e ceea ce a scris Quine—sau Battaglia. Cu alte cuvinte, îmi place acest gând, al unităţii inteligenţei—şi al aptitudinii, corelate, de a vedea identitatea inteligenţei, dincolo de diversitatea rezultatelor ei. Unităţii inteligenţei îi corespunde aptitudinea de a sesiza, de a percepe—şi înţelege—această unitate. Motorul e acelaşi. Quine, Auerbach, Béguin—aceeaşi lucrare.