Venind vorba despre artă, mintea critică evaluează fenomene la care a contribuit, la care a participat, care o reflectă, din care face parte; se poate spune că se pronunţă despre mizanscena proprie, despre meritele mizanscenei, nu ale partiturii—forţele imaginaţiei, resursele psihice, etc.. Neutralitatea critică înseamnă situarea la nivelul activităţii mintale obiective, etc.. Mintea nu îi e exterioară lumii, a cărei suscitare îi cere participarea. Mintea evaluează ceea ce a pus în scenă, fenomenul la care participă.
La vremea lor, anticii luau agregările drept elemente. Ceea ce numeau elemente, erau agregări. Nici chiar natura elementelor fizice nu era înţeleasă.