Citit, în 9 z. (9/ 19: dum., luni, dum., sb.—joi, cu hiaturi: marţi—sb., luni—vin.), ‘Ceasurile’. Câteva trăsături generale: ‘Ceasurile’ e un caz de la senectutatea lui Poirot, care împarte investigaţia cu poliţistul H. şi agentul C., iar mult din acţiune e situată în localitatea Crowdean; e vorba de un mister dublu, întrucât o intrigă secundară e un caz de spionaj. Există, în ‘Ceasurile’, un moment în care, intrând în scenă, Poirot trece în revistă literatură poliţistă—atestată şi fictivă, Poirot cititor de literatură poliţistă, excursul lui Poirot despre literatura poliţistă; m—a făcut curios să citesc ‘Leavenworth’, sunt menţionaţi şi câţiva autori fictivi (una din scriitoare îi corespunde chiar autoarei, ceilalţi sunt Gregson, Quain, O’Malley, Elks), elogiul lui Doyle e perfid (stilul şi Watson); cazul ‘Ceasurilor’ e de la senectutea lui Poirot, care e mai degrabă un prestigiu, decât o prezenţă, anchetând prin procură, dealtfel, Poirot e menţionat de—abia la o treime din roman.
Am presupus că C. Quain se referă la Hare.
Însă excursul atribuit lui Poirot nu e mărturisirea literară directă a Agathei; nu poate fi transcris ca atare ca fişă a biografiei ei de cititoare. Unii tind să facă mare caz de această digresiune aparent metaliterară. Semnificaţia enunţurilor lui Poirot, a menţionării cărţilor (care poate fi semiserioasă, etc., şi numai uneori aşa), nu trebuie exagerată, e vorba despre recreaţia unui detectiv vârstnic, şi contribuie la caracterizarea lui Poirot—mai degrabă decât a literaturii analizate pe scurt.
‘Ceasurile’ e şi un roman ironic—şi anume, ironic în registrul romanului poliţist. Ironia lejeră e o latură a umorului autoarei.
Umorul nu atenuează sau neutralizează suspansul câtorva momente, foarte interesante (anunţul găsirii cadavrului tinerei, ivirea cărţii poştale, imaginile de la început: oarba şi ceasurile); scena convorbirii dintre Hardcastle şi Dra. Pebmarsh, după găsirea cadavrului Ednei, e magistrală, ca şi întrevederea dintre poliţist şi soţia decedatului, Dna. Rival.
Finalul e vodevilesc, de o implauzibilitate probabil ironică, foarte subliniată.