În filmul lui James DeMonaco, conjectura politică e rizibilă—haite de intelectuali vânând fără cruţare un fugar de culoare, etc.—când ar putea apărea grupuri de lumpeni care să atace, etc.. Nu e ceva credibil. ‘Noaptea judecăţii’ ar fi şi ocazia revanşei dezmoşteniştilor, şi probabil ar surveni confruntări între grupuri comensurabile. Ar fi de imaginat că şi marginalii s—ar organiza, şi ar avea loc lupte. Aspectul politic e foarte neconvingător şi convenţional.
Despre altceva e vorba; în esenţa lui, thrillerul acesta despre politicile sociale de peste un deceniu e o dramă despre virtute, al cărei unic orizont e moartea, atunci când nici coerenţa nu mai e asumabilă (Hawke îşi revocă decizia). Trebuie observate purtările fiecărui personaj. De ex., familia condamnă ca imorală torturarea celui care pusese o armă la tâmpla unei adolescente. Fugarul nu ezitase să pună în pericol viaţa fiicei lui Hawke, să ameninţe cu uciderea ei. Hawke torturează un prizonier; dar acesta, pentru a supravieţui, luase ca ostatică o adolescentă, cu a cărei ucidere ameninţă. Refugiindu—se într—o locuinţă, omul de culoare ia ca ostatică o adolescentă.
Personajul lui Hawke omoară, şi expiază; dar şi alţi membri ai familiei lui omoară.
Filmul e demoralizant. Descurajează, demoralizează, subliniază defectele umanului.