La Jauss şi la alţii, cetitorul e executantul—şi anume, executantul generic—pe când pentru mine, e autorul mizanscenei, sforarul, etc.—la Jauss, cetitorul execută ceea ce i se dă, evoluează în parametri daţi, pe când adevărul e că participă, asigură mizanscena. Cetitorul e coautor, participant, nu executant—iar la Jauss, e doar executantul generic, anonim, impersonalitatea lui e aceea generică—e publicul monolithic, aşa că teoria lui Jauss e despre dependenţă, nu despre originalitate.
În realitate, critica, distinctă de lectură, e dependentă de această originalitate şi unicitate a cetitorului.
La Jauss, cetitorul e executantul, marioneta operei; pentru mine, e realizatorul, autorul mizanscenei—de unde, interesul criticii ca reflecţie.