Agatha Christie, ‘Pisica printre porumbei’

Citit, în 10 z. (10/ 13), ‘Pisica printre porumbei’, un alt policier cu Poirot în care intriga poliţistă e dublată de una de spionaj, şi există personaje din lumea spionajului. Elementele principale ale romanului sunt—lumea feminină (o povestire despre femei singure—adolescente, adulte, vârstnice), melodramaticul şi vodevilescul, şi ironia reprezentării condiţiei femeii. Începusem să scriu că ‘Pisica printre porumbei’ e un roman mai puţin reuşit, fiindcă are tonul acela de flecăreală lejeră, iar umplutura abundă, dar mai obiectiv e să spun că îmi place mai puţin decât precedentul citit, ‘Ceasurile’; romanul are destul încât să intereseze, dar nu destul ca să farmece. Există lucruri foarte bune—Ann, povestea lui Eileen, etc.. Romanciera a vrut să scrie o povestire despre femei singure, de diferite vârste—eleve, adulte—în formatul, familiar, al policierului. Sunt şi elemente intens melodramatice (coincidenţa reunirii a trei persoane care au legătură cu Ramatul), şi trăsături ironice (sublinierea dramelor personale—Eileen şi soţia engleză a prinţului—de parcă ar fi cursul de la sine înţeles al lucrurilor—ambele sunt femei lipsite de pretenţii faţă de cei cu care au copii, etc., ironia fiind că părăsirea lor nu ar trebui să treacă drept mersul obişnuit al lucrurilor, relaţii a căror consecinţă le revine numai femeilor să şi—o asume). De la o vreme, Dna. Christie pare să nu mai fi ţinut atât la desăvârşirea funcţională a genului, şi să fi exprimat în formatul policierului şi alte preocupări; există remarci de moralist, scene trasate cu o graţie impecabilă, etc., o lărgire şi diversificare a registrelor policierului, căreia i—a corespuns dezamăgirea unora din admiratori faţă de aceste povestiri postbelice, în care autoarea încerca altceva decât o interesase la început.
Nu e deloc anost; un roman despre un mediu şcolar feminin, însă nu un policier cu ‘detectivi adolescenţi’. Poirot apare abia în ultimul sfert al cărţii, ca să preia şi rezolve cazul, fiind solicitat de o elevă, Julia.
Ca şi în ‘Ceasurile’, a treia victimă e o femeie care şantajează. Valul crimelor înaintează paralel cu ancheta, sau ancheta se desfăşoară simultan cu ‘următoarele crime’, care îi urmează aceleia iniţiale.
Un personaj reuşit e secretara, Ann Shapland.
Ansamblul lasă o impresie nehotărâtă—mai multe schiţe: viaţa unor eleve, câteva siluete (ca Ann Shapland), cizelate sau făcute să încapă în tiparul policierului.
Dar a survenit, citindu—l, un fenomen de estompare—iar sb. seara am realizat că uitasem circumstanţele descoperirii primei crime, despre care trebuie să fi citit joi. Evenimentele precedente se estompau pe măsură ce citeam.
Am ajuns, cu vremea, să sesizez diversitatea (valorică în primul rând, dar nu numai) a policierurilor Dnei. Christie—sunt într—adevăr diferite, se deosebesc, sunt neamalgamabile—fenomene distincte. Realizarea, priceperea, simţirea diversităţii e un pas important. Iar dacă policierurile Dnei. Christie sunt diferite ….
Coincidenţele melodramatice au un rol important în prozele Dnei. Christie—‘Pisica …’ face ca la aceeaşi şcoală să fi ajuns în chip firesc trei personaje (prinţesa Shaista, nepoata aviatorului, una din profesoare), în ‘Ceasurile’ secretara e fiica deţinătoarei casei unde are loc întâia crimă; elementul melodramatic e deliberat, şi are ca scop intensificarea melodramei, reflectând o tendinţă a minţii literare a autoarei.