Ieri seară, citit introducerile lui Lang la două romane ale lui Scott (‘Waverley’ şi ‘Piratul’, despre care găseşte cuvinte bune—dar discuţia estetică e generică şi succintă), eseul lui Howells (‘Ce—ul şi cum—ul …’ [1]), începutul Scrisorii a şaptea a lui Platon, şi ceva despre viaţa lui Weber; ieri găsisem un articol despre protestantismul acestuia, MW ca autor protestant.
Prefeţele lui Lang mi s—au părut—măcar la o primă vedere—puţin dezamăgitoare, sumare ca analiză estetică sau caracterizare a artei, şi zăbovind asupra ‘istoriei receptării în epocă’, formă de zădărnicie şi arhivare a desuetului.
Reţin că nu îi displăcea, însă, ‘Piratul’ lui Scott.

NOTE:

[1] Howells identifică universalitatea estetică cu accesibilitatea, îi dă universalităţii un sens sociologic; şi mai interesant ar fi fost dacă analiza într—adevăr resortul estetic al succesului piesei de la care începe.
Pentru Howells, universalitatea estetică e un fapt sociologic.
Cu alte cuvinte, Howells nu face ceea ce chiar ar fi fost interesant să facă—elucidarea resortului prin care piesa bagatelizată de el galvanizase în asemenea măsură publicul.
Dar farmecul şi inefabilul eseistic, Howells le are la un nivel aparte.