Şi în privinţa criticii literare, trebuie distins între formă şi conţinut, şi trebuie conştientizată relativitatea adecvării—în formă ocazională, pot surveni remarci obiective—iar în formă neutră, înregistrarea de experienţe, evaluări peremptorii, etc.. Există fluctuaţii. Conţinutul poate contraveni formei. O formă critică nu garantează existenţa conţinutului corespunzător.
Deşi forma e ocazională (jurnale, epistole), conţinutul poate ţine de cunoaşterea obiectivă; în formă neutră, pot surveni digresiuni, autoanaliză, peremptoriul circumstanţelor neconştientizate—sau răstălmăcite.
În critică, forma nu garantează conţinutul—şi, adesea, reflectă intenţia (de a scrie ceva obiectiv, etc.).