Sb., Girard, despre dorinţa mimeticã, la ‘Opinii îndreptãţite’.

Mâncarea& ritm& cafele& selecţii. Citit. Straturi. Casã. Delãsarea.

Libertatea realã, semnificativã, e de a nu publica orice, de a nu da curs toanelor, pornirilor, de a nu se lãsa—n voia toanelor.

Simţirea finitudinii propriei vieţi.

Pentru cã am ştiut mereu cã nu mã—ndrept spre nicãieri.

Cardul ed.& sacoşa cu casete. Sb., dupã 6 seara, pânã la 6 ½, am amenajat balconul—paravanul necesar de 6 l.—cu douã schimbãri ale planului iniţial—am folosit chiar o perdea—şi am ancorat—o de suporturi metalice, apoi de sârma pentru rufe, prea rigidã ca s—o pot ancora aşa cum fusese.
½ an—din 10 l.—din 1 ½ ani (19 l.).

Sunt cele şase omisiuni—etajera şi cârligele din baie, douã galerii, şi sârma de rufe plus aceea pentru perdea.

‘Facerea’ se referã nu la muncã, ci la aceea chinuitoare, extenuantã, epuizantã, la corvoadã; slavona la echivaleazã, însã şi engleza—chin şi muncã se spune la fel.

Perdeaua e alta decât aceea din nylon, pe care o ştiam, şi am folosit—o în locul vreunuia din cele douã aşternuturi vechi, cu care nici n—aş fi ajuns la fel de sus.

Proba martor—ed. ‘Beatles’.

Joi& luni (vârsta). Simbolicul. Decrisparea. Cursivitatea.

Horguelin—muzicã& interioare& geografia. Poezia. Însã Horguelin e numai o schiţã, o prefigurare.

Tabel. Straturi. Scuarul. Socialul.
Organic.
Gestionarea. 2 x ‘Fracasse’. A vrea cu adevãrat. Cetitori. 2 x romane.
Componenta subconştientã.
Stevenson& Chesterton& A. & Wilde. Senzaţii. Ed.& tarabe& ecranizarea& romane. A..

Sb.—trei cafele—de la 3, la 11 seara.

Eul. Vraful. A mânui. Copila& vraful. Vraful de rev.—’97. Omiterea. Anca.
’92. ’93. Romanul. Americanii. Valul.
Sapiditatea.
2 x romane.
Mâncarea.
Joia—baie, subiectul, raftul\ ed., vremea.
Şatena decoltatã\ ed.. Italienii. Plictisul. Urâtul. A împãrţi.

A scrie nişte nuvele ca variaţiuni la prozele altora.

Iluziile sunt cele care duc la invidie, etc.; toanele sunt nesinceritatea, reaua credinţã, tendenţiozitatea patentã—invidia urmatã de indiferenţã, frustrarea urmatã de apatie.

Ieri (dum.), ideea minţii—nearb.—funcţionarea.

Fantasme ale privãrii, parezei, amorţirii—ca opuse împovãrãrii. Reducţionismele sunt astfel de fantasme ale privãrii, lipsirii, interdicţiei.

Imaginea de armonie luminoasã, de raţionalitate şi echilibru—de ex., patrologul.

Povestitorul şi romancierul; scopul povestitorului nu e sã creeze o lume, un giuvaier, un obiect de artã, ci sã relateze ceva.

’20—’31, sau ‘Styles’—‘Sittaford’, piscul, vârsta scriitoarei. Ca şi în matematicã, în policierul interbelic biruinţa putea sã fie a tinerilor. Autoarea şi—a supravieţuit.

Amestecul de demenţã şi urã inexplicabilã, abruptã, totalã.

A interzice, fãrã a şi oferi.

Ceea ce e valabil la Grost e îndemnul de a analiza proze scurte—de a nu dispreţui prozele scurte—şi de a gãsi tipare, prin tematologie, de a remarca tipare, idei, similitudini, diferenţe, etc.. Similitudinea e înşelãtoare, şi e mereu numai în termeni formali. Douã opere asemãnãtoare rãmân la fel de distincte ca şi douã opere nesimilare, similitudinea nu poate masca unicitatea fiecãreia—nici nu trebuie sã devinã un pretext pentru a o subestima.

Limbour& Matei C.. Naturaliştii nordici. Limbour—cam la vremea sfinţirii caselor, în ’97—cu denunţarea preotului ….