Sunt de acord cu Gracq şi Dna. Maitzen cã rolul criticii nu e sã ierarhizeze, ci sã explice, adicã sã elucideze simţirea singularã. De la un critic rãmân, ca adevãr, nu execuţiile, ci explicãrile originale, caracterizãrile nuanţate şi cuprinzãtoare.

Gãsirea acelor ritmuri inefabile.

‘Batman’, ‘Onedin’, ‘Shogun’, ‘Trek’, ‘Bond’—impostura.

Ellie—nu Shakira—la 4 z..

‘Laramie’, vârsta, ‘Salamandra’, doi cetitori—girul.

Evreul argentinian lui Carrizo—‘Batman’—socialul—vremea—vipia—facturi.

Un c… de care mi—e silã. Evaluarea tãioasã, precizia—cei doi alcoolici dãrãbãneni, boarfa bistriţeanã. Profesia. Invidia. Motivele invidiei.

Evreul argentinian—ca unul dintre cei mai autorizaţi cinefili ai sc. XX.

Opincari mistuiţi, arşi de invidie—şi, la nevoie, de ipocrizie. Reprezentarea invidiei lor, a lividitãţii.

Care sunt adevãratele chixuri în viaţã.

Deficitul de empatie al degeneraţilor—ei îşi reprezintã principiile, etc., nu trãirile celuilalt.

Originalitatea fundamentalã (autorii originali, originalitatea remarcatã de oamenii inteligenţi, de cei pricepuţi—v. Ep., Truffaut, etc.—efectul)& capitalul de noutate şi de imagini originale. Când originalitatea nu e de cãutat la nivelul fundamental, ea pote fi totuşi gãsitã la acela al elementelor—imagini, etc..

Policieruri& genuri& cinema& muzicã& geografia. Subiecte. Dieta. Chixul. Subiectul—la 2 l..

Ca cititor de dramaturgie, de prozã scurtã, de paraliteraturã, Grost e menţionabil. Nu spun cã e neîntrecut; nici nu e unul dintre egali.

Alineate, caracterizãrile—ntr—un alineat ale lui Grost, Lovinescu& jurnale.

Formatul concis—cf. ieri (vin.).

Românii sunt minţi apatice, mohorâte, posace, nevioaie, strepezite.

Formatul concis& dramaturgia.

Etosul abundenţei, al largheţii, al plenarului, al neîncorsetãrii—la prag, pe sãturate, etc.. Etosul vigorii, al satisfacerii directe, robuste, a dorinţei.

Scenariul sugereazã cã prostituata ar fi fost ucisã oricum—sataniştii având nevoie de prostituate nu numai pentru profanare, ci şi fiindcã dispariţia acestora e escamotabilã.

Existã o ierarhie obiectivã a analizabilului—ceva inspirã gândirea în mai mare mãsurã decât altceva—originalitatea e analizabilã în cel mai înalt grad—banalitatea poate fi analizatã aproape exclusiv numai în termeni de şabloane—însã originalitatea e aceea care însufleţeşte mintea, gândirea. Mai simplu—nu orice oferã ceva de cunoscut, de înţeles.

Rãutatea e o trãsãturã de familie, şi e semnificativ faptul cã nimeni nu o crede un om bun—ca şi nãravul de a împroşca numai calomnii la adresa tuturor—etichetele acelea strivitoare, obiceiul de a îi vorbi pe toţi de rãu—reversul laşitãţii ei.

Dacã pentru anglofoni eseistica e asociatã cu creativitatea, cu originalitatea, cu vioiciunea, cu agerimea, cu intelectualitatea, pentru români ea e asociatã cu corvoada şcolarã, cu prolixitatea ternã, cu excedentul verbal, cu verbozitatea anostã—cu ‘comentariile’ şcolare, improvizaţii şcolãreşti—în cel mai bun caz, cu ‘articolele’, atinse de perisabilitate, de perimare. Pentru români, eseistica înseamnã ‘comentarii’, balast, metehne şcolãreşti, lãutãrism.

Deşi au avut atâta succes în primul rând, şi mai ales, şi din capul locului, la francezi, eseurile lui Montaigne nu au inspirat o tradiţie francezã a eseului conversaţional—ci a literaturii moraliştilor. E un paradox.

Cezar I.& tratatul de logicã& matematicienii Radian& EKG şi analize hepatobiliare.

Iubirea e ceea ce se întâmplã între doi oameni, nu ceea ce simte un om, în singurãtate, pentru un altul.

Irodiada şi fratele ei, Agrippa—la început, nepoata lui Irod şi—a ajutat fratele, apoi l—a invidiat. Familie de sceleraţi.

Deexistenţializarea acţiunilor Lui Iisus, transformarea lor în ceva formal, o pantomimã, fãrã riscul ratãrii—fãrã merite.

Pãcatul nu e urmarea libertãţii, ci a sclaviei. Protopãrinţii nu erau sfinţi, adicã desãvârşiţi, fiindcã nu le era imposibil sã pãcãtuiascã—aşa ca în ‘non posso …’. Dacã Protopãrinţii ar fi fost creaţi desãvârşiţi, atunci s—ar fi aflat în condiţia de a nu putea sã pãcãtuiascã—desãvârşirea omenescului; aşa, însã, ei erau în stadiul a de putea sã nu pãcãtuiascã. Pãcatul nu e o dovadã, prometeicã, lucifericã, de libertate, de dezrobire—ci de mãrginire şi de sclavie.

Înverşunarea. Întãrâtarea.

Rugãciunea are ca etimologie petiţia, actul de a cere; prin rugãciune, se cere ceva—nu e o relaţionare dezinteresatã, spontanã.

‘Romancier obişnuit’ nu înseamnã Dekobra, Ohnet sau ceea ce moş Paleologu numea, condescendent, ‘romane de plajã’—‘de garã’, spun francezii (‘de citit în tren’)—de stand din aeroport—senzaţionale, spune un englez.

Miza cititului nu e formalitatea, îndeplinirea unei formalitãţi, ceva silnic, surplusul formalitãţii —ci înviorarea, dezmorţirea, emoţia, simţirea,

Va trebui ca, odatã, în vreo recenzie a unei cãrţi de Chabon, sã amintesc de evreisme, sã menţionez evreismele.

Iisus împotriva dascãlilor care împovãreazã cu prescripţii zadarnice; farizeismul creştinilor.

Aderca& Şuluţiu& ‘Comoara …’& ‘Concina …’& ‘O pânzã …’& ‘Delfin’& contrafaceri& sovieticii.

Banalitatea vieţilor de cuplu.
Mintea. Procesarea. Gândirea.
Impresia împovãrãtoare. Redoarea.
Precizia.
A evalua.
Chimia.

A glosa un pic erotismul literar—recurgând, uneori, la lexicul licenţios, pipãrat, uşor argotic.

‘Postarea de şapte rânduri’.
Articole.
Etimologii.
Ca postãri scurte. Jurnale. Arta conciziei. Lapidaritatea—nu numai narativã.

O intuiţie profundã a evreului argentinian e aceea cã literatura e arta imaginilor—a sintaxei imaginilor.

Bãrbat& francheţea& lejer& adevãrul, a testa, obiectiv, precizia.

Intrigã, subiect narativ, naraţiune—plot, story, storyline, storytelling.

‘Nu despre asta e vorba’—modul criticilor de a fi tendenţioşi e aducerea în discuţie a lucrurilor despre care nu e vorba.
Criticã holistã—estimarea şi caracterizarea întregului, precizia.

Criticã muzicalã borgesianã. Medalioane (muzica)—pentru scuar. Actriţe—pentru blog.

Ca postãri scurte.

Poezia.

La 6 l.—ca postãri scurte& jurnale& lapidaritatea. La 5 l.—‘Lotar’. Originalitatea.

Poezia.

Fondul gândirii mele sunt Darwin, Nietzsche, Marx, Freud şi psihanaliştii—gândirea neteologicã.

La Heidegger, ateismul, anticreştinismul nu însemnau reducţionism, biologism.

Tonul, stilul, timbrul literar erau acelea, vehemente, indignate, caustice, tãioase, ale moralistului, nu acelea ale sociologului neutru, impasibil. Scriam mai degrabã ca moralist, decât ca sociolog.
Echilibrul dietei\ noul& subiectul& vremea& ca filozof& bibl.& raftul& a merita& cu ce ies.

Cultura popularã e cultura divertismentului. ‘Trek’, ‘Bond’, novelizãri, etc.& policieruri& muzica.
Girarea—evreul argentinian& Vian.
Dezicerea—la 16 ani—cu Wilde, James, regizorii italieni.

Ecuaţii clinice—priceperea medicalã e dependentã de cunoştinţe, din cauza complexitãţii ecuaţiilor clinice, se opereazã cu multe variabile, etc..

Sapiditatea superioarã a politicii de stânga.

Echivalarea absurdã—şi ultragiantã, insultãtoare—a socialismului cu … leninismul.

‘Glosele’—ca … schiţe.

Apreciez, la Dna. Y., sapienţialitatea—romane, nuvele, memorialisticã—elucidarea experienţei.

Transpunerea unei categorii existenţiale—raţionalitatea—într—o categorie juridicã, supunerea.

ETOSUL CONCIZIEI. Unii folosesc cuvinte—sau imagini—puţine, dar pentru a spune lucruri tot puţine. Aşadar, e vorba de penurie, nu de vigoare.

Abate tânãr, foarte inteligent, doct, ager şi vrut.

Cred cã Paleologu tindea sã exagereze inegalitatea, şi cã, dacã la unii se poate ca inegalitatea sã fi fost realã (Camil P., Eliade, Sadoveanu, Maurois, Pãstorel, chiar Caragiale), la alţii ea e scornitã (Sartre).

Femeile au un anume farmec, însã acesta e înşelãtor, amãgitor, inautentic.

Ereticii, clericii eretici—gangsterii—cuţitarii—mahalalele—muzica. Mitologizarea cartierelor.

În toamna lui ’96, la cinemaurile noastre rulau filme licenţioase cu Eva. Erau 3 ½ ani de la ‘Giulia’.

Widmark, Sinatra, Lemmon—’50—’60—cãmãşile.

Ford—superlativele colegilor—evreul argentinian—romanul—ecranizarea ratatã (‘Puterea şi slava’). Tendinţa de a rata ecranizãrile, şi subiectele non—western.

Delãsãtorii, apaticii tind totodatã sã fie frustraţi, rãutãcioşi; apatia nu e neutrã, ci acrã.
Aferarea lor virtuoasã şi principialã.