Dna. Christie are naraţiuni cu Poirot (‘Styles’, în 20), Dra. Marple (’27), Quin, Tommy şi Tuppence, Pyne, Battle. E tentant pentru scriitor sã încerce repetarea izbânzii de a crea personaje viabile, în tridimensionalitatea datã de o secvenţã.
A scris şi un roman istoric—în ’44.
A spune cã fundalul egiptean al câtorva naraţiuni ale Dnei. Christie e o reminiscenţã, sau referinţã la Freeman, mi se pare deplasat.
Compania de asigurãri, Egiptul, hipnoza, naratorul medic, escamotarea cadavrului, otrãvurile nu înseamnã ceea ce vrea cârpaciul Grost sã le facã sã—nsemne.
Izbânzile timpurii ale romancierei—‘Styles’, ‘Ackroyd’, ‘Sittaford’.
Şi Simenon îşi asigurase o alternativã la Maigret.