O vreme, romancierii au fost plebeii literaturii, intelectualitatea fiind ilustratã de poeţi şi dramaturgi. Joyce şi Musil ca simboluri de intelectualitate—pe potriva lui Dante, Shakespeare, Montaigne, Racine, Goethe, Hugo—ceea ce romancierii de pânã la James şi France nu prea fuseserã.

Scatologicul lui Joyce.

‘Finnegan’ e giratã de cei care conteazã—începând cu Wilder, Frye, Derrida, Bloom, Burgess.

Dialoguri cu regizorii, lucrãri de criticã, teorie, monografii, rev.. Adnotãri la articole. CDC.

Descoperirea modernã a valorii persoanei, a individului, trebuie, dacã nu vrea sã rãmânã o lozincã, sã precizeze care e aceastã valoare—prin ce e valoros individualul.

Anecdota cu taxiul—aflatã demult. Parisul. Celebritatea. Deceniul--≠. Cititul. Girarea—nu numai VN şi evreul argentinian. Plictisul.

Cuvântul tipãrit înseamnã artã, cunoaştere, inteligenţã.

Hârtia (mezelurile de la ucigaşi)& DSP& tablourile.

GI& ’20, colegul (‘citea ceva despre …’). Grãdinarul. Maşina. Bibliotecarul.

Empiric—mintea dezmorţitã, 11 seara, vremea. Pleoştirea unei sacoşe. [La 40 de pag.: 6—7 seara, 9—11.]

E mai bine sã ai credinţa, neamestecatã cu superstiţie, decât superstiţia, fãrã credinţã.

Atribui o importantã semnificaţie simbolicã, imanentã, raţionalã, mundanã, pozitivã, ritualurilor religioase. Nu sunt magie, ci o figurare simbolicã, inteligentã.

Desãvârşirea mecanicã, şi aceea organicã, dinamicã.

Colajele înseamnã abdicarea de la demnitatea narativã, sau credinţa în zãdãrnicia demnitãţii narative.

Mi., ascultând ‘Dilli Hai Dil …’, mi—am amintit de culorile învãpãiate, scânteietoare, ale lui RK—vopsele învãpãiate, licãrind, scânteind.

Biblioteca e adeverirea legendei evreieşti, în limitele empiricului—şi ale testabilului.

Îndemnul dat de zeu lui Arjuna.

Dumnezeu nu e un tip de existenţã sau lucrare juxtapozabil existenţelor sau lucrãrilor create, obiectivabil în planul acestora.

Dupã pãrerea lui v. Hügel, în istoria religiei se aflã în joc mai mult decât numai umanul.

În viaţã, doctrina nepticã despre ‘gânduri’, etc., e la fel de folositoare ca şi biochimia la patul bolnavului, sau histologia în mica chirurgie, etc.—‘—cum ai sã poţi trata, dacã …’. Principiile abstracte.

3+ 2 culegeri, şi 3+ 2 romane.

Citit& nepoate& ‘bãieţi’& ‘bilã’.

‘Finnegan’& ‘Fracasse’& Fraser, ‘Margot’, romane, afganul, analize, Grost, nuvele; Horguelin& Lethem, ‘Galaad’.

Arta e inteligenţã, limbaj abstract, limbaj de ordinul al doilea—pe când natura nu e.

Am pierdut, vreme de ani, legãtura cu cãrţile—aproape orice legãturã cu cãrţile.

Citim pentru artã, şi citim pentru divertisment—iar cele douã câteodatã coincid.

Independentul are dreptul la exasperare. T., vremea, englezul, secretul, sentimentul, titluri.

Tonul arhaizant, inflexiunea& latura cazonã, abruptã.

Magicul, ca indiciu al sãrãciei spirituale, al derizoriului—e aici ceva, o indicaţie de sãrãcie spiritualã.

Rãsãritenii schismatici se referã la o ‘Bisericã’ nu mai puţin iluzorie şi idealã, fantasmaticã, neîntrunibilã empiric, decât aceea globalã despre care vorbesc protestanţii.

Nu existã monopoluri ale mântuirii, monopoluri ale ‘cheilor’.

‘Manea’—pluralul folosit.

Comentariul la Psalmi al lui Delitzsch.

Psihopatul greoi, placid (Ga., Da., ploşniţa).

Vremea—6 seara—9. Ieri, de la 10 ½ seara—30 de pag..

Gândirea nu se poate încredinţa proverbelor ca atare.

Delãsarea. Tel.. Ieri—cafeaua, ritm. Nerepetarea. Policele. Înviorarea. Ed. ĕ—azi. Ceea ce îndobitoceşte şi abrutizeazã, scâlciazã.
Profesie. Beţivul.
Salariu.
A merita.

Râsul, şi strãdaniile latiniste. Dupã francezã—foile risipite, spaniolã ….

A vrea cu adevãrat. Sandlin. Americanii. Nearb.. Treptat& gradarea. Americanii―›impulsul. Abrutizarea vs. americanii.

Grost\ analize, Fraser, afganul, Horguelin, americanii, englezul, BW, Sandlin. Romanul. Stimularea cea mai netã. [Poezia. Evreul argentinian. Deprinderi. Francezii. Baptistul. JG& MP& Chabon& Ellis. ‘Fracasse’. Epiderma. ‘Margot’& ‘Fracasse’. Thrilleruri. Analize. Baptistul—romane—no..] Ca la BW. Romanul. Toana. Toana pasagerã. No.. Funcţia. Rangul. Egalii. Tonul. Banalitatea. Blogul--≠. Conştientizarea ≠. BW—no.—afganul. Aleea. Vremea. Nuvele—dublinezul& Horguelin. Horguelin—ca multiplu inspirator.

Cred cã muierile neîngrijite, hârlave, şleampete, sunt şi cele mai rele—de nuanţa tiranicã, sadicã, a demenţei. Îngãlatele sunt cele mai afurisite. Benzile desenate comit o eroare psihologicã—versiunea femininã a Jokerului nu e o vampã. Neîngrijirea spune lucruri alarmante despre psihicului cuiva—dincolo de bonomia rãsãriteanã a mizeriei, de nonşalanţa slinului, de dezinvoltura asiaticã a jegului afişat.

Tendinţa cãtre echilibru, nu cãtre ceea ce e impropriu fãcut.

Harul înseamnã cã superiorul nu rezultã logic din inferior; o specie evoluatã nu e concluzia logicã în sensul unei necesitãţi mecanice predictibile.

Strãdania conştientã, limpezimea vrutã, aleasã.
Ceea ce extenueazã şi rãtãceşte mintea.

Vin. am bãut o singurã cafea—aceea pregãtitã joi; dealtfel, nici n—am avut mai mult de şase ore de trezie, pânã cãtre 7 ½ seara. Apoi, am dormit aproape 6 ore—spre 1 ½ dim..
Sb. am bãut cafeaua pregãtitã vin. seara.

Iisus spune cã pãcatele subtile, echivoce, ale ipocriţilor, sunt mai ucigãtoare decât pãcatele trupeşti. E şi ceea ce e simbolizat prin gravitatea ereziei.

Cititul e realizarea psihologicã a unei prezenţe. Eu n—aş desemna aceastã prezenţã, ca pe a unei voci. Tocmai aspectul de dominare psihicã, al ascultãrii unei voci, al vocii altuia, lipseşte.

Cele mai multe formulãri pornesc de la ipoteza unui psihic nestratificat, a unui psihic în monostrat.

Existã autori pe care îi recitim doar ca sã mãsurãm distanţa mereu crescândã.

Pentru cel chinuit de incertitudini, lucrurile împotriva cãrora nu se poate face nimic sunt decisive, înafara arbitrarului.

A distinge, cu precizie, principiul, de aplicarea lui. De ex., principiul ‘ereziei necondamnate’. Prezumţia de nevinovãţie e altceva, e o normã juridicã, de utilitate în sfera împãrţirii instituţionale a justiţiei. Pe de altã parte, principiul ereziei materiale nici nu contravine prezumţiei acesteia de nevinovãţie, care e numai o prezumţie, ceva provizoriu, dispensabil, revocabil. Pot sã nu fiu de accord cu modul în care schismaticii rãsãriteni aplicã principiul ereziei neînfierate; însã îi recunosc valabilitatea.

Normele juridice nu sunt norme directe ale experienţei, chiar dacã cel mai adesea o reflectã.
Prezumţia de nevinovãţie nu spune cã acuzaţii sunt, de regulã, nevinovaţi, ci cã trebuie, în interesul imparţialitãţii, consideraţi, pânã la dovedirea contrariului, nevinovaţi.

Scopul limbajului e de a face ca lucrurile sã arate, sã parã într—un anume fel.

Critica literarã înseamnã a evalua, a gusta, şi a explica. Gustãrii îi corespunde semnalarea de frumuseţi, de impresii.

Defetismul, descurajarea înseamnã agravare, şi transferarea îngrãdirii, a tracasãrii, care trebuie jugulatã, nu admisã.

Parcurgerea, derularea unui playlist—nu repetarea unui cântec—pânã la scâlciere—principiul playlistului.
În zorii sb., ideea unei ecranãri eficiente.
Delãsarea.

Ceea ce demascã, descoperã rãul din noi, ceea ce e fals şi falsificant.

Teologia creştinã a pãstrat necumpãtarea, trãsãturile sofistice şi naivitatea ştiinţei antice, prestidigitaţia, butadele, incomensurabilul afirmaţiilor, absurditatea demonstraţiilor, etc.. E defazatã, genericã, neanaliticã, peremptorie.

La Stanford, unde e coleg cu Serres, Girard predã literaturã francezã. E acolo ca profesor de literaturã.

Planşeuri. Ecrane. Casã& ritm& redresarea& ajustarea& a vrea cu adevãrat& cafele. Delãsarea.

Vioiciunea cãznitã a ziaristicii isteţe—eforturile de a pãrea ager, etc..

7 ¼--7 ½ dim..

Limpezimea—neconcesiv, necomplice—a afla—a mânui.

Analiza stilisticã e o analizã în termeni de procedee tehnice.

Cititul nu spune nimic despre un om. Slugile citesc. Otrepele citesc.

Indignarea vanitoşilor, chiar dacã e previzibilã, nu e şi îndreptãţitã.

Cheia socialã.

Omul nu trebuie sã spere într—o unitate magicã, sau exogenã, a vieţii lui, ci numai în aceea biologicã, naturalã.

Oamenii—ca animale înzestrate cu limbaj şi cu rãutate.

Thrillerul—ca succedaneu şi literaturã a vieţii fizice, a senzaţionalului şi palpitantului.

Genul, vârsta& polonezul evreu& exdecanul& cartea& fizicianul& articole. Premiul. Ignorarea. Ed..

Babele sunt, prin firea lor, codoaşe, au iscusinţa proxenetismului.

Graviditatea& 45& fenotipul.

Apr. (gustarea)& iul.& ghetele& apr. (aniversarea, mirosul)& iul..

Ardei umpluţi—cu tomate& cremã de zahãr ars. Rãcoritoare—bere, apã mineralã, icetea, cola, sucuri, fructe, harbuz, îngheţatã, iaurt.

Pare sã existe în creştinism convingerea cã exagerarea, distorsionarea sunt inofensive—chiar lãudabile. Nu e inspirat de un simţ al echilibrului, al mãsurii—‘cel mai bun lucru’. Nu se pãcãtuieşte exagerând.

Grost& evreul argentinian& Ep. & tarabe.
Abrutizarea.
Fizicianul, premiul, exdecanul, cartea, articole. Genul, vârsta, evreul polonez.

Naivitatea şi imbecilitatea. Naivii şi imbecilii. Pictura naivã, şi reprezentarea imbecilã. Exasperarea. Baudelaire& idilismul gratitudinii. Iluzii.

Grost despre dispozitivele ucigaşe—gadgeturi.

Pentru mine, trecutul e impurul—ceea ce poate murdãri, polua o experienţã.

Autorii dialectali (scoţieni). Sem. IX, ed. ĕ. Listate. Epistaxisul. Interviuri. VN& A. & AP. Copila& vraful. Copile—sem. IX.

Grost—analize, naraţiuni scurte, nuvele, antologii—a evalua—safire—artisticitatea, a afla, Barr, Anderson, Stribling, Dna. Heyer (şi Coward—probabil Coward e un jalon de artã dramaticã mai rezonabil decât Cehov), alineatul despre Beaumarchais, piesa lui Milne, sublinierea elementelor de artisticitate; cf. şi Ep.: recomandarea—alineatul despre umor, etc.—Blake şi Dna. Christie, Van Dine şi Phillpotts, Dna. Sayers şi V. Dine despre Mason.

Horguelin—policieruri& genuri& ≠& muzica& geografia& interioare& vocea lui. Casã—ieri (sb.). Ritm. Nerepetarea. Policele.

Însufleţirea comunicãrii vioaie de impresii, senzaţii, trãiri, descoperiri, lucruri gãsite. Horguelin despre policieruri. Evreul argentinian. 2 x culegerea eseisticii lui.

Percepţia, decizia, articularea, concludentul.

O capodoperã de psihologie bombasticã, flamboaiantã. Nu e nimic abisal—ci, dimpotrivã, o demonstraţie de virtuozitate netãgãduitã, o pastişã.

Marsh—romanele din ’35 (‘Enter …’), ’40 (‘Death …’), ’38 (‘Death …’), ’59. Însã, ca şi la Ep. Sigrist, adjectivele—şi impresiile înregistrate—sunt idiosincratice, pentru Grost, ‘plictisitor’ e echivalent cu thrillerul—v. şi stupiditatea indignãrii lui virtuoase, absurditatea indignãrii moralizatoare.

Suferã din pricina iluziilor cine se lasã în voia lor—mã refer la acelea care duc la a invidia, etc., şi ecraneazã tridimensionalitatea prezentului. Iluziile de acest fel estompeazã prezentul.

Armonia aceea definitorie. Gândul armoniei definitorii—’88, stilul, meritul stilului—acesta fusese gândul. ‘Limitarea’ e altceva decât mãrginirea. Sau decât îngrãdirea. A identifica timbrul profund al unei naraţiuni.

Joi—biblistul, mucenicul, evreul berlinez& azi (dum.)—Grost. Mintea.

Straiele de pocãinţã, ale monahilor, cu simbolismul lor penitenţial, contravin dezaprobãrii Lui Iisus faţã de postirea mohorâtã, încrâncenatã, ostentativã. Iisus dezaproba penitenţa mohorâtã, afişatã—afişarea penitenţei. Recomanda discreţie.

Gândindu—mã, zilele acestea, la un roman cu Dra. Marple—a patra carte a Dnei. Christie pe care s—o fi citit—mi—am amintit de actriţele care au interpretat—o pe detectivã, de ecranizarea vãzutã la sovietici, şi de serialul anost, descurajant de banal, însã şi de alte seriale—‘Queens’, ‘Maddie’, ‘Poirot’ şi ‘Holmes’—ca şi de aprecierile cinefililor despre ecranizãrile din anii ’60, iniţiale.
Când cãutam ed. ĕ ale vechilor policieruri celebre, încã nu ajunsesem la americani.

Critica lui Grost e eticistã, moralizatoare şi idiosincraticã.

În literaturã, nu conteazã ceea ce citeşti, ci ceea ce reciteşti; sau: ceea ce reciteşti conteazã.

Uneori, caut încurajare, armonie şi echilibru în gândul unei cãrţi, al unui personaj.

Vârsta—putuse avea o semnificaţie simbolicã, acum 3 ¼ l., chiar acum 11 z. (joia celor douã copile blonde, şi a spaimei), sau acum o s..
3 x mâncarea—gustarea de searã& fantazia culinarã& cf. azi (luni).
Tipãriturile& mâncarea.

Rãtãcitã într—o lume de fantasme paranoice şi vindicative.

Mai degrabã un simţ, un tonus al armoniei.

Stilul& lumea romanului& insatisfacţia, sau chiar împotrivirea minţii. Articularea, enunţarea, secvenţa, paşii.

Criteriul pentru policier e cazul, existenţa unui caz, o situaţie care reprezintã, pentru cineva, un caz.

Povestirile Dnei. Christie, ale lui Asimov şi Queen.

Lucrurile prin care—am trecut mi—au lãsat un gust cam amar.

Impresia distinctã a fricii. Şi lucrurile erau prea trase de pãr, prea ieşeau numai prost, ca sã fie o întâmplare—prea ieşeau numai într—un fel, orice—ar fi fost.

Existã ‘surrealismul rãutãţii’, şi ‘surrealismul plenitudinii’, enumerativ.

Marţi—cârnaţi, roşii, îngheţatã, schweppes de mandarine, douã snickere.