Gãsesc câteva tururi de forţã ale lui Grost—ca alineatul despre armonia ‘Inelului talisman’, capodopera Georgettei Heyer (Grost spune cã un alt roman istoric reuşit e ‘Fiica lui Faro’); alineatul despre umorul Dnei. Christie; remarcile despre Chesterton şi povestirile cu Quin din anii ’20; similitudinile cu Mason şi Wallace (‘Arcaşul verde’); alineatul despre stilul lui Barr.
Îi displac romanele lui Fletcher; însã altundeva mãrturiseşte cã îi displac romanele în general. Iar satisfacţia lui e aceea de a analiza proza scurtã—Asimov, Dna. Christie—şi de a individualiza unitãţi cum sunt cap..
Paginile lui Grost m—au îndemnat sã caut cãrţile Georgettei Heyer, ale lui Will Scott, Cumberland, Barr, Anderson, Stribling.