Descopãr alte câteva pagini magistrale ale lui Grost—acelea despre şcoala Rinehart (contemporani, influenţã directã, şcoala propriu—zisã), articolul despre Reilly, sau scurtul alineat despre suprarealismul policierurilor americane, tendinţa surrealistã a autorilor americani de policieruri. Ideea de a reuni în acest fel scrierile unui autor.

James, Lovinescu, societatea femininã. Abrevieri.

Grost& Horguelin& Fraser& afganul& americanii. Englezul chabrolian.
Horguelin—muzica& cinema& formatul& genuri& policieruri& romane. Lapidaritatea.
Dietã.

Joi seara―›vin.; vin. seara―›sb.. Dum., de la 4 ¾.

Se poate sã mã fi grãbit—iar studiul despre singurãtate sã fie unul de psihologie fenomenologicã, existã aşa ceva. În mod sigur nu e filozofie, în sensul înţeles de catolicul husserlian. Ideea e cã ar fi trebuit sã—mi amintesc de existenţa unei psihologii fenomenologice—chiar a unei şcoli —şi, oricum, a curentului fenomenologic în psihologie.

Grost e instructiv fiindcã aratã, mãrturiseşte câtã bucurie poate da o literaturã din cea mai umilã—ca unele povestiri de Rinehart, sau romanele lui Helen Reilly—şi binele parcurgerii unui autor.

Rãul natural nu înseamnã fatalitate—nu e implacabil, strivitor; existã soluţii la rãul natural, chiar dacã sunt tot naturale, girate natural. Sunt autentificate de rata supravieţuirii în cadrul speciei. Sunt încercate. Ţin de dinamismul natural al ‘treptei superioare de organizare a materiei’.

Grost crede cã ‘stilul vizionar’ denumeşte vizualitatea stilului, stilul vizual, ‘vãzut’.

Ca autohtonii—nişte eseuri schopenhaueriene, etc., adicã de inpiraţie schopenhauerianã. La fel, pentru alţi filozofi—Bradley, etc..

Materialismul hobbesian e considerat pseudocreştin; mã întreb de care e aşa—zisul materialism al dominicanului Chenu.
Mã intereseazã ce gândea Marx despre materialismul hobbesian—ca şi despre întreaga tradiţie empiristã englezã.

Literar, Hazlitt aprecia proza lui Hobbes—nu şi pe a lui Locke; iar Coleridge dispreţuia literatura lui Hume.

Cinemaul înseamnã timp constrâns, derulare constrânsã, strivirea minţii.

Pulsiunea de a face, şi de a cãuta, ceea ce îl poate distruge.

Dum. seara, fumat, pânã la 10 ½.

Materialismul nu e sinonim cu ateismul; ba poate cã, în anumite accepţii, nici nu—l presupune.

Pe scurt, existã, nesurprinzãtor, câţiva autori despre care Grost a scris bine—i—a simţit şi i—a înţeles—şi alţii, despre care a scris mai puţin bine; e ceva obişnuit. Limitele estetice, chiar conştientizate, rãmân limite. Însã existenţa lor nu trebuie sã scandalizeze. Nimeni nu e cazul sã se poticneascã de ele.

SF—urile italiene& Lamarr& ‘Greva’& ‘Venus’& contender—ul& Lean& ‘Silver’& Collins& ‘Gheaţa blondã’& ‘Sam’.
‘Momeala de închisoare’—‘Jail Bait’ (10 sept.).

Violarea partenerei înseamnã impunerea sexualã. Faptul cã e violatã nu înseamnã cã nu vrea sã fie.

Graniţele vieţii noastre sunt, adesea, dictate de subconştient, generate de subconştient.

Ca ‘Margot’—firescul.

Înfrânţii, rataţii, cei înãbuşiţi, stâlciţi, pe calea vieţii cãtre a se rafina. Bineînţeles cã mintea nu poate sã înţeleagã ceea ce i se întâmplã.

Frustrat psihotic& invidios& figura ruralã—lãtãreaţã şi rumenã.

Luni—psihologia credinţei, citit, ecranizarea romanului.
Listate.

Obiectiv, panteonul literar—filozofic al lui Proust nu e mai redus decât acela al lui Gracq, de ex.. Ceea ce supãrã e altceva—tonul de satisfacţie posomorâtã în enunţarea eşecurilor—şi francheţea abruptã, de parvenit cultural. Saint—Simon, Balzac, Dostoievski, Racine, Shakespeare, câţiva romancieri victorieni, Hugo, Ruskin, Schopenhauer, socialismul, discuţiile despre teorii la modã. Gide. Mobilele locuinţei.

Cea mai mare greşealã e sã îţi aduci viaţa în discuţie—însã mai rãul e aducerea ei în discuţie de cãtre alţii.

Prezentul abstract, aplatizat.