Ritualul Sacramentelor ţine de simbol, nu el e esenţa, şi în niciun caz nu se produce o conjurare a harului; teurgia e magie, şi ceea ce, în riturile creştine, aminteşte teurgia, foloseşte uneltele magiei, lucreazã în atmosfera magiei. Acelaşi lucru e valabil şi pentru gesturile cotidiene cãrora le acordãm o importanţã deosebitã—funcţionalizarea e mai utilã, situarea într—un climat de funcţionalitate, de utilizare liberã şi inteligentã, decrispatã.
Un Sacrament nu e o conjurare, formulele rostite nu sunt conjurãri—învolburãri ale neştiutului şi enigmaticului. Formalizatul e provizoriul şi neimportantul. Ritualizarea e în sine simbolicã, secundarã, o figurare, ceva figurat.