Nevroticul, psihopatul, ‘frustratul’, sunt caracterizaţi prin alterarea simţului viului, nu mai simt ca atare viul, organicul, cu exigenţele lor, trãiesc în abstracţiunea principiilor şi a schimelor afectãrii, sunt inflexibili şi principiali, sclerozaţi, nu recunosc viul, le scapã calitatea viului; ei nu mai simt viul, sunt amputaţi, nu au simţire, empatie, intuiesc, însã nu participã, au reprezentãri haotice sau pervertite. De aici, caricaturalul bolilor sufleteşti.

Boala psihicã nu e ceva ce ai, ci, întotdeauna, ceva ce eşti. Ţine de a fi, şi de identitatea—ca—suferinţã. Bolnavul e suferinţa lui, e identic acesteia. E indistinct de ea.
Psihopatul virtuos, psihopatul cu principii, psihopatul strict, e, desigur, cel mai periculos.
Nimic nu e mai sfânt, decât conştiinţa curatã a psihopatului cu principii.