‘Eticizarea politicii, susţinutã prin apel la Troeltsch şi aripa stângã a Reformei (în opoziţie cu poziţia Celor douã Împãrãţii şi separaţia iluministã a religiei şi politicii), e o chestiune extrem de ambiguã. Nu vãd niciun motiv pentru a presupune cã eticizarea politicii prin injectarea în ea a religiei poate garanta protecţie împotriva fanatismului, intoleranţei şi persecuţiei.’ (Stroup, 1987)

În privinţa politicii, Troeltsch apare ca un protestant, însã un anti—luteran; Stroup se referã la ‘critica bizuirii amorale pe forţa neîmblânzitã, în doctrina lui Luther a Celor douã stãpâniri’. Exigenţa eticã ajunge sã gireze o politicã la fel de necuratã ca şi aceea amoralã, brutã; Germania nazistã şi Iranul sunt douã cazuri. Rezultatele politice ale exigenţei etice pot fi la fel de reprobabile ca şi acelea ale pragmatismului amoral. Eticizarea politicii nu s—a dovedit a fi soluţia superioarã, ci a dus la sãlbãticii comparabile cu acelea rezultate din separaţia politicii de religie. Politica eticizatã n—a fost mai umanã decât aceea amoralã, nemodelatã religios. Intenţia eticã gireazã mezalianţe detestabile.

Însã Stroup se rezumã la o generalitate. Nazismul nu era o opţiune eticã. Ce eticizare a politicii întreprindeau creştinii hitlerişti? Alegerea eticii de impus politicului nu e indiferentã. Când politica e eticizatã, aşa cum vroiau reformatorii de stânga şi Troeltsch, ce eticã e aleasã? Putem numi ‘eticã’ orice ideologie? Putem numi eticã tot ceea ce se autointituleazã astfel? De când, şi pentru cine, era nazismul o eticã? (Însã Noica îşi numea temporara afiliere legionarã drept ‘eticã’, un gest etic. Aşadar, extremismul politic putea apãrea drept echivalent eticii.)
Nu cred cã suntem în voia relativismului etic. Nu cred cã hitleriştii creştini acţionau în numele eticii adecvate.
Nu cred cã Troeltsch dorea eticizarea politicii în numele oricãrei etici, indiferent de etica despre care ar fi fost vorba. Nu cred cã lui Troeltsch îi era indiferent care e etica în numele cãreia e modelatã politica. Altfel, amoralismul blamat e şi el o eticã. Troeltsch se gândea la etica determinabilã nearbitrar.

Pentru Noica, legionarismul era eticul; nu numai pentru tânãrul Noica. Pentru mine, nu.