Sunt la curent cu ceea ce antologheazã, ca aventuri cosmice, Dozois şi Hartwell. Citesc articolul lui Post despre aventuri cosmice—Banks, Benford, Vinge şi Brin sunt indicaţi ca reprezentanţi, deasemeni Jo Clayton; Post citeazã chiar aprecierea ambivalentã a lui … Hartwell (exprimatã cu mai mult de douã decenii înainte sã ajungã sã antologheze el însuşi aventuri cosmice). Vin. seara, 8 ¾--11 ½: în aşternut; de la 2, fumat.
Post îl considerã pe Hartwell ca antologatorul standard al variantei interesate de probitatea ştiinţificã.

Dupã Pringle, Dozois şi Hartwell.

Chestionarul& gândul la Knight (la 12 z.).

Adevãrul trist, şi care îi dã dreptate lui Hartwell, e cã fanii citesc subgenuri, reţete, şabloane, nu scrieri individuale, cautã echivalentul scris al RPG—urilor, drept care defectele scrierilor sunt desemnabile la nivel de subgenuri, de reţetã.

Eclipsa literarã a lui Asimov: ’58—’82, când a devenit un fel de Fontenelle sau Voltaire; enciclopedismul lui ştiinţific îl aminteşte pe acela de sc. XVIII (de ex., Swedenborg), însã mai ales pe al popularizatorilor—francezi, italieni, cei care vroiau sã facã ştiutã cunoaşterea zilei, adicã e un enciclopedism de popularizator, şi probabil cã sub nivelul, intelectual, literar şi filozofic, al popularizatorilor materialismului, de la începutul veacului—francezi, şi nu numai. Sfertul de veac în care a scris numai patru romane.
În ordinea publicãrii, existã ‘Imperiul’, ‘Fundaţia’, ‘Roboţii’.
Am în bibl. întreaga trilogie a ‘Imperiului’ (’81, ’94, ’94), întreaga trilogie a ‘Fundaţiei’ (’93, ’93, ’94), întâile douã romane ale ‘Roboţilor’ (’92, ’75); vremurile când TEORA—şi chiar RAO!—erau în avangarda acestor trad..
Titlul alternativ al unuia din romanele ‘Fundaţiei’.

Minuţiozitatea maniacalã şi superfluã, care trãdeazã atât inflexiunea povestirii filozofice, cât şi naturaleţea povestirii de aventuri; surogat al adevãratei imaginaţii. De aceea, Burroughs îi e superior lui Herbert.

Pentru subiecte ştiinţifice, Asimov n—a fost decât un popularizator. Şi e interesant, dacã te gândeşti, cã Pringle n—a selectat niciun roman din cele trei francize. Cã ecranizãrile au ocolit aceste universuri.
Catolicul Watson& Asimov. Evreul argentinian& Chesterton, Bloy. Wells& Shaw. Tezismul.

Împovãrat de dezechilibrarea ritmului.

Bigotismul lui Bill Occam (care, mai nou, e reabilitat fiindcã ar fi fost … subversiv; însã Bill Occam raţiona aşa din bigotism, nu din subversivitate protomodernã, scepticã, nu din liberalism). Semnificativ, Coleridge nu se interesa de el—şi nu—l socotea un metafizician însemnat (tocmai ultraprotestantul Coleridge, aşa de mândru sã îi citeze pe Reformatori, îl alege, dintre englezi, pe papistul Ioan Duns Scotus!).

Dumnezeiescul în vieţile noastre ţine de interpretarea raţionalã şi de inteligenţã, nu de experienţe neobişnuite.

Nimic nu mã împiedicase ca, de la 14 la 18 ani, când se traducea atâta Asimov, sã fi ucenicit—de ex., pânã—n ’97, citind mereu Asimov, şi alţi autori de literaturã popularã. N—am fãcut—o. Mai mult, am capitulat, am abjurat de vreo trei ori (în ’96, în ’97—cu vraful de rev., şi la 22 de ani—cu vraful fãcut vraişte—deşi, pe de altã parte, folosit, citit); comportare ingratã. Vreme de cinci ani, în adolescenţã, când se traducea atâta, putusem sã fi tot citit. Genul era pe val, exista o vogã, se traducea mult, aproape nemãsurat, puteam sã fi ucenicit.

Ludoclastia şi ludoclaştii—cei care distrug amuzamentul unei ocupaţii.

Ideal, îl putem situa pe Asimov (care n—a fost nici Bruno, nici Galilei, nici Descartes, nici Pascal, nici Newton, nici Hume) în compania literarã a lui Fontenelle; realist, era sub nivelul popularizatorilor francezi ai materialismului de la începutul sc. XX (--cu ‘Biblioteca filozoficã Alcan’--), al autorilor ştiinţifici ai sc. XIX, al lui Wallace, Shaw şi Wells, al celor care au discutat ştiinţã în sc. XX, al lui Einstein, al marilor popularizatori contemporani—şi chiar al ‘Noilor atei’—cãci acţiunea lui se înscrie în, aparţine tradiţiei propagandei ateiste şi materialiste.
Bruno, Galileo, Newton. Wallace. Huxley, Shaw, etc.. Materialiştii francezi militanţi—de la începutul sc. XX. Schrödinger, Prigogine, etc.. Einstein. Bohr. Popularizatorii de azi& ‘Noii atei’.

Horguelin are o postare bunã despre Kojève, filozof şi negociator, pe care o începe cu un disclaimer enervant despre inaptitudinea lui pentru filozofie—amintind de ceea ce a scris, la fel, despre poezie. Trecerea ştafetei.
Postare îngãlatã de ipocrizia, patentã, a unei nepriceperi afectate (filozofia, altãdatã: poezia); însã formatul e bun—acela al adnotãrii.
Scrieri ocazionale.
Trecerea ştafetei.
Ridicarea ştachetei.
Primatul inteligenţei şi al raţionalitãţii.