Burroughs, Merritt, Van Vogt, Herbert, scrierile timpurii antologate de Asimov (‘Înaintea vârstei de aur’—’74: povestirile cu Tumithak din ’32 şi ’33, Wandrei, etc.) înfãţişeazã aceeaşi caracteristicã: forţa şi originalitatea imaginaţiei, expresivitatea imaginaţiei, independent de scãderile literare; or, aceasta e însãşi condiţia basmului. Originalitatea imaginaţiei e apreciabilã independent de calitatea literarã, care poate sã fie deficitarã.
Eşecul literaturii populare, atunci când survine, e eşecul imaginaţiei—clişeizarea, şablonizarea, recurgerea la clişee. Literatura popularã se pierde prin impasul imaginaţiei, prin neputinţa imaginaţiei. Literatura popularã decade prin degradarea imaginaţiei, nu a stilului. Imaginaţia se afirmã ca ceva autonom.