Despre fumat

Despre fumat







Sb., fumat, de la 9.

Bishop, Dick, Le Guin, Iorga despre Rebreanu.

Trãdarea elementului de forţã.

Langford despre Cabell—canadeza despre stilul lui Lodato—Scruton, D. v. H., excerpte—autori de policieruri.

Ideea era cã, înafara celor patru genuri desemnate, literatura fantasticã, de aventuri, de capã şi spadã, de spionaj, de rãzboi, etc., va fi clasatã generic.

Îmi amintesc de un autor european de thrilleruri, pe care l—am citit, cu încântare, la recomandarea Ep. Sigrist, pescuisem un roman de la tarabe; mã gândesc şi la policierurile recomandate de Ep.. ’05—echipamentul pentru ATI, Lazariu. ’06—excolegul tehui, floydian, şi întâia conştientizare, cu sesizarea carenţei psihice. ’03 —vãioaga, fantezia italianã, Monica C.. ’04, toamna—dezicerea de medicinã, întâi verbal, unui excoleg de liceu.

Traiectoria—cititul înseamnã şi strãdanie, perseverenţã raţionalã, coerenţã, raţionalitate—a merita.

A gira.

Sb./ dum., de la 2 ¾, al doilea pachet de ţigãri al zilei (III); primul—pânã cãtre 2 ¼.
Momentele unei tinereţi.

Cinci ani de prãbuşire—treptatã (declasarea); doi ani de vindecare. Escamotarea rãului, tenacitatea mecanismelor psihotice.

Puterea vindecãtoare, simbolul şi realitatea. Religia oferã nişte vehicole universale, cât mai nespecifice—simboluri. Iar câtã vreme miraculosul rãmâne testul, eficienţa, ne aflãm încã în marasmul mentalitãţii magice. Religia nu e testatã de miraculos, ci de antropogenezã.

Sexualitatea, basmele—ceea ce e de naturã sã suscite pasiunea cea mai intensã.
Timbrul.
Timbrul vârstei. Sunetul neautenticului, al calpului.
Ceea ce suscitã investirea fiinţialã. Ruajele.

A crede mai mult în înţelesuri, virtute, lucrare, decât în magie; simţul acela racinian şi shakespearean deopotrivã. Aceea e sobrietatea lãuntricã, sau ascunsã. Nu existã complicitãţi magice.

Imaginea oricãrei teologii adevãrate e imaginea unei teologii aventuroase, riscate şi în mişcare, dinamice. Ceea ce îi vine, ceea ce îi parvine religiei în numele ştiinţei şi al filozofiei—nu al protestantismului.

E mai important ca omul sã trãiascã contemplând adevãrul, decât corectând reprezentãrile greşite—acestea sunt numai zgura, scrumul culturii, zaţul.

Gândul cã unii teologi ar putea sã vorbeascã, de fapt, despre altceva decât despre magie.

Placiditatea, masca placiditãţii, şi vioiciunea.

Adesea, o explicaţie psihologicã, sau contextualã, sau de circumstanţe, e mai utilã decât una direct filozoficã, şi care ar rata, dintr—un fel de ipocrizie, esenţa celor întâmplate.

Dum., fumat pânã dupã 5 (mai aveam şapte ţigãri din al doilea pachet din ajun).

Diferenţierea între formã şi substanţã se face intuitiv—şi, aş spune, instantaneu. Tendinţa de a da o formã drept substanţã. (Fiindcã numai forma e aceea prin care se poate defini, e criteriul inerţial.)
Când definim, creãm forme, sau tipare.
Definirea e morfologicã, tipologicã, se referã numai la forme, exclusiv acestea sunt accesibile definirii.

Dum., de la 7 ¼, fumat.

Mintea e împovãratã de plictis, de delãsare, de dezlânare. Acestea împovãreazã mintea.

Între cei ca Bloy, Bataille, Freud, Barth, şi cei ca reacţionarii şi pedanţii cei mai indigeşti şi bornaţi, anoşti, obtuzi, mohorâţi, existã o a treia cale. ‘Noii teologi’ reprezentau o astfel de alternativã.

Mai bine o vreme, decât niciodatã.

Lumea cotidianã, un Auschwitz neorganizat, nepolitizat, anomic. Silnicia existã, însã nu e administratã.

Dum./ luni, de la 1 ¼, al doilea pachet de ţigãri al zilei (V).

Dum., fumat 35 de ţigãri (7+ 20+ 8—de la 1 ¼ la 3).

Conflictul dintre convenţionalitate şi neconvenţional (‘Sperietoarea’, milanezii).

O maturizare dramaticã, furtunoasã, foarte necesarã.

Luni—fumat: 2 ½--4 ½ (şapte ţigãri, din ajun).