Dna. Herzfeld scrie despre digresiunile lui Stephenson cã sunt de nedispreţuit, la fel ca şi ale lui Banks; e o apreciere a digresivitãţii stephensoniene diferitã de acelea ale catolicului Watson şi evreului Stross.
De la Herzfeld, Curval şi Domel se poate învãţa cum se discutã un roman de gen—nu cârpãceala americanilor, la care cel mai bun lucru sunt adnotãrile.
Mai sunt şi rezumatele (dublinezul& Horguelin).

Dna. Herzfeld analizeazã şi nuvele (Baxter, Reynolds), şi romane scurte (Gribbin).