La vârsta mea, Kojève scrisese lucrãrile despre ateism, din ’31, şi fizicã, din ‘32 (plus teza despre Soloviov), iar de trei ani ţinea seminarul despre ‘Fenomenologie’. (Lucrãrile despre ateism şi fizicã sunt, din câte înţeleg, colaborãri—cu Bibard şi Auffret).
Aceste câteva cãrţi timpurii nu au avut impact fiindcã nu au fost publicate la vremea lor—ci cu o întârziere de 60 de ani.
Nu ştiu ca teza din anii ’20 sã fi fost tradusã în francezã—sau, mãcar, republicatã.
Alãturi de cartea despre Hegel şi acelea despre fenomenologia dreptului, noţiunea de autoritate, mã intereseazã scrierile despre ateism, fizicã, filozofia pãgânã, Kant, Bayle, concept şi timp, plus studiile despre Queneau, Kandinsky, Soloviov, Împ. Iulian, tiranie.
Îl interesau filozofia anticã greacã, Hegel, lumea fizicii moderne.
E interesant de comparat cu Heidegger; Kojève ştia mai multe, şi a lãsat o filozofie a ateismului, una a fizicii, una a autoritãţii, una a dreptului, şi o istorie a filozofiei greceşti.

Ceea ce se numeşte ‘filozofie politicã’ e, la Kojève, filozofia istoriei şi filozofia dreptului, interpretarea filozoficã a istoriei civilizaţiei europene şi a dreptului, plus filozofia culturii, în accepţie alta decât aceea neokantianã.
Ceea ce se numeşte ‘ateism’ sunt sugestiile imanentiste, sau imanentismul implicit, ale hegelianismului—de unde, hegelianismul zis ‘de stânga’, sau ateu.
Remarcabil pentru originalitate şi vioiciunea minţii şi a curiozitãţii, Kojève e un autor de lucrãri fundamentale, de referinţã—oricare a fost subiectul lor.
E filozof prin aceea cã îl caracterizeazã voinţa de a înţelege ceea ce ştie—decizia de a cunoaşte, de a înţelege.
A publicat puţinã filozofie; atâtea din scrierile lui au apãrut abia postum.

Ştiu sã fi tratat un singur subiect literar—Queneau; explicaţia interesului pentru acesta e dublã—legãtura personalã (Queneau îl editase), şi un fel de convergenţã filozoficã (‘sfârşitul istoriei’).

Nu trebuie crezut cã nu e posibilã o exegezã filozoficã obiectivã şi interesantã.

Eu le prefer ‘sistemelor’, lucrãrile filozofice, monografiile. Studiul unei probleme, elucidarea, focalizarea.

Frye despre balastul criticii şi lucrãrile de prisos, inutile.