E important sã se sublinieze cã Missa, Euharistia, slujbele, nu sunt magie, ci simboluri; ori, nu se poate nega cã în catehizarea uzualã, în predici, etc., ele sunt prezentate tocmai ca magie, ca operaţii magice, când misterul sãvârşit nu mai e intelectual, ci magic. Cateheza obişnuitã face puţin, sau chiar deloc, pentru a epura înţelegerea. Imaginea, icoana, trebuie sã trimitã cãtre inteligibil. Liturgica creştinã nu vorbeşte despre realitãţi inerţiale, reificate. Or, cateheza Bisericilor apostolice pãstreazã un anume echivoc, o ambivalenţã, refuzând sã acţioneze pentru eradicarea mentalitãţii magice. E irelevant faptul cã aceastã înţelegere magicã are origini strãvechi. S—au strecurat, chiar de la început, erori, rãstãlmãciri, care nu trebuie perpetuate în numele vechimii lor. Vechimea nu le face şi venerabile.
Simţul supranaturalului se reificã drept magie.
Misterele religiei vorbesc despre ceea ce e intelectual, inteligibil şi înţeles, despre semnificaţii; în acest sens, nãdãjduiesc cã Bonhoeffer, Barth, Brunner nu erau mai superstiţioşi ca Harnack sau Troeltsch, indiferent de dezacordurile lor. Materia nu e mai realã decât înţelesul. Sunt realitãţi de ordine diferite, simbolizate de religie adecvându—se variatelor nivele de subtilitate.

Douã lucruri sunt evidente—în Joia Mare, Iisus a instituit un memorial, o amintire, o comemorare, a cãrei formã a ales—o El Însuşi, cu referire la atruismul Sãu; Iisus a vorbit întotdeauna nu despre transsubstanţiere, ci despre ‘relaţionãri reale’ (copiii—sãracii, bolnavii, întemniţaţii—sinaxa ucenicilor, sau ‘reunirea în numele Lui’). Toate acestea sunt relaţionãri reale, mijloace efective de a intra în relaţie. Relatãrile Joii Mari nu vorbesc despre transmiterea posibilitãţii de a preface, de a preschimba Darurile în altceva, ci despre memorialul Pãtimirii Lui.
Ceea ce a repetat Iisus e cã e prezent în mod real în relaţia cu defavorizaţii, cu dezmoşteniţii. Cã acesta conduce cãtre El. Elementul real e relaţia. Hristoformarea de aşteptat trebuie sã survinã mai degrabã în ucenic, de partea ucenicului; acesta e metamorfozat în Hristos prin relaţionarea autenticã, prin caritate.
Iisus a spus cã poate fi întâlnit în caritate. Cã aceasta, caritatea, e chiar întâlnirea Lui Iisus.