sâmbătă, 2 iunie 2012





Ipocrizia e una din armele sociale; oamenii recurg la ipocrizie, fiindcã e utilã, avantajoasã—e o dezlegare pe care şi—o acordã singuri, şi la care nu îi sileşte nimic, decât calea efortului minim. E o armã socialã esenţialã, fiindcã sinceritatea înseamnã vulnerabilizare, expunerea imprudentã a vulnerabilitãţii, atitudinea majoritãţii fiind cãutarea înfriguratã de vulnerabilitãţi exploatabile, de unghiuri de atac. În societate, sinceritatea e o formã de defetism, de capitulare; oamenii sunt maşini ipocrite şi oportuniste. În termeni reali, mundani, umanul e numai o virtualitate, adesea ireversibil înãbuşitã. Nu o anume societate, o anume formã socialã, ci socializarea însãşi impune ipocrizia, cu corelatele ei—duplicitatea, minciuna, neautotransparenţa. Oamenii recurg la ipocrizie nu fiindcã e impusã educaţional, ci fiindcã le e folositoare, rentabilã, convenabilã. Oamenii sunt ipocriţi, în diverse feluri, fiindcã asta îi serveşte.
Ipocrizia e o patimã, fiindcã intereseazã organismul, distorsioneazã fiziologia, acţioneazã implacabil, în felul presiunii nevrotice. Ipocritul e un om neliber, distorsionat de ipocrizie, sclavul patimii lui, care—l controleazã. Patimile se somatizeazã, ajung sã intereseze organismul. Ipocrizia scâlciazã neurofiziologia. De aceea se spune cã patimile animalizeazã—suspendã suveranitatea, autocontrolul.

Ipocrizia e, adesea, o armã de maximizare—nu vizeazã numai strictul necesar—slujeşte lãcomia. Psihologia ipocriziei nu ţine numai de psihologia defensivitãţii, ci şi de psihologia lãcomiei, a voracitãţii. Substratul ipocriziei e, adesea, lãcomia.
Ipocrizia e norma societãţii. Opusul ei e nu neruşinarea, sfruntarea dezmãţatã, lãbãrţarea, ci libertatea.

Ipocrizia ajunge sã—l controleze pe ipocrit; aceasta e o stihie. Ipocritul nu mai e liber sã dea, sau nu, curs patimii lui. Stihiile acestea, numite patimi, ajung sã destructureze organismul, sã—l preschimbe, sã şi—l aserveascã; a se vedea panica ipocritului înveterat, când sunt încãlcare normele ipocriziei. El nu ştie sã funcţioneze în regim de libertate. Falsitatea îi e comodã.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu