Din punctul de vedere al marxismului, materialismul ‘noilor atei’ de azi e unul vulgar, cras, reducţionist, descendentul aceluia nemţesc din sc. XIX (faimoasa triadã germanã a materialiştilor vulgari); materialismul dialectic are ideea de imponderabile, de aspecte calitative, ‘dialectica naturii’ fiind panteismul hegelian dat ca explicaţie ştiinţificã. În abordarea naturii, a Cosmosului, marxiştii rãmân la ştiinţa calitativã a lui Hegel, sunt reacţionari. Pentru materialiştii bolşevici pe care i—am citit, mã refer la aceia postbelici, informaţia e ireductibilã la materie; gând care ar fi de neînţeles pentru ‘noii atei’ apuseni.
Materialismul reducţionist al ‘noilor atei’ occidentali e inacceptabil pentru marxişti, care se prevaleazã de explicaţia naturalã calitativã, hegelianã—imanentã, însã calitativã, panteistã. Ei explicã nu prin cuantificabil, ci prin calitativ—şi s—au confruntat, deja, cu ceva asemãnãtor ‘noului ateism’ de azi—materialismul vulgar al sc. XIX, al cãrui succedaneu e ‘noul ateism’. Marxiştii au rãmas prea hegelieni pentru a accepta aşa ceva. Ei obişnuiau sã sublinieze ireductibilul informaţiei, faptul cã informaţia e o realitate obiectivã ireductibilã la materie (şi energie)—un ‘al treilea dat’, informaţia fiind echivalentul ‘dialecticii’, al desfãşurãrii dialectice, dupã o logicã naturalã, imanentã.