Singura realitate accesibilã cercetãrii e psihicul în sine (asta însemnând, pentru un kantist, în categoriile şi determinãrile lui fundamentale) şi în manifestãrile lui (analizate ca atare de cãtre variatele discipline filozofice); de aceea noţiunea unei autonomii a socialului e de negândit pentru Simmel.
Ideea unei autonomii a sociologiei sau a psihologiei implicã un realism care e inacceptabil pentru un criticist.
În orice caz, perspectiva unificatoare, cu adevãrat ştiinţificã, e aceea a kantismului; Piaget avea sã se considere şi el kantist, însã într—un cu totul alt sens.