‘Prezenţa simbolicã’ nu e aşa întrucât ar fi nerealã, ci fiindcã nu e chimicã, sau materialã. Pentru cei dinainte, ‘simbolic’ nu însemna nereal, fictiv. Prezenţa euharisticã simbolicã nu e o prezenţã fictivã, sau închipuitã, sau convenitã.
Cele câteva mari teologii euharistice protestante sunt rãstãlmãcite de cãtre catolici; asta am gãsit—o mai întâi la Coleridge, care are o rugãc. pentru cuminecare foarte emoţionantã. Teologia euharisticã a luteranilor e aceea a ortodocşilor. Prezenţa realã nu e echivalatã cu transsubstanţierea, e scurtcircuitatã teoria scolasticã a preschimbãrii Darurilor.

Ortodoxul canadez, catolicul Watson (despre filozofii evrei), baptistul, patrologul şi hispanicul. Analiza—la antipodul discuţiei generaliste, care pierde particularul, pierde individualul şi nuanţa, opereazã cu abstracţii inacceptabile (s—a spus şi despre Berlin, şi despre nişte teologi francezi—cã pierd particularitatea, nuanţa).
Numai analiza emancipeazã de abstracţii, descinde în singular. Generalizarea pierde caracteristicul.

Şansa de a deveni Montaigne, sau Elcianinov—un ‘eseist existenţial’. Asta şi sunt autorii filocalici.

JURNALUL PĂRINTELUI ELCIANINOV. 12+ 14+
Playlistul: IV.
Îndemnul unchiului—Cuv. stareţ.
Metafora acceptatã (romanul—biografia, şi autoritatea). Familia, concordanţa.
Dao. În ritul daoist. Convingerile neoplatonician—daoiste. Primatul albanez, etc.. De la stareţ—la stareţii de acelaşi neam.
Ispãşirea, Purgatoriul. Curãţirea.
Dubla dezicere (la 19, la 33).

Un rãsãritean cu teologie protestantã—de fapt, protestant—patristicã—la fel ca ‘Noii Teologi’ apuseni, etc..

Baie. Muzicã. Mâncarea. Cola. Fumat. ‘Bostanii’. Iisus dezbrãcat. A compromite. Haine& pantofi&.

Sf. Juan, care ai trãit ca un mucenic într—o temniţã mucegãitã, ajutã—mã şi pe mine. Curãţit de orice fel de iluzii, aşteptãri, speranţe.

Bucuria spiritualã înseamnã bucuria autenticã—o pag., etc..

Luni—fumat douã pachete, pânã la 10.

Luni, 55+ 190+ 240 mii.

Rãzboinicii ştiau sã interpreteze ‘fizionomiile de necesitate’, efigiile.

Relaxarea. Tel.& îndemnul&

Iubirea autenticã are un preţ, care nu e jertfã, ci sfinţire.

Lumina Lui Dumnezeu nici nu e în cuvinte, ci în mintea deplin curãţitã, în metanoia—sfinţenia e valabilã oricând şi oriunde. Ea se potriveşte oricãrui context, fãrã a fi ea însãşi un context. Autenticitatea spiritualã. Verva lãuntricã. Rugãc. cea mai ascunsã îi e, de fapt, cea mai vizibilã Lui Dumnezeu; ba chiar numai pe aceea, foarte tãinuitã, o vede Dumnezeu.

DB& autorii citaţi de ortodoxul canadez. Misiunea.

Sf. Iñigo e cu totul rãsãritean, şi nu ‘cartezian’, cu analiza lui; revizionistul Bloy nu face decât sã calomnieze un sfânt. Iezuitul slav, lãudând, cinstind stãreţia Sf. Iñigo, are dreptate—împotriva scriitorilor ca Bloy şi Bunge, care nu fac decât sã calomnieze un sfânt.

Sfinţirea e altceva decât clişeele monastice. Cupura istoricã e evidentã. Modernitatea şi protestantismul aduc altceva, înseamnã noul.

Mijloacele de sfinţire alese de Dumnezeu; aceasta e cinstea cea mai înaltã, pe care le—o face exclusiv aleşilor Lui, predestinaţilor.

În Biblie existã idee şi temperament; ideea transcende temperamentul. Ideea Psalmului e altceva decât veşmântul temperamentului.

Îndemnul& relaxarea& trena& Ierom.. Esenţialul& realul& nadã. Teatralitatea. Histrionismul.

Curãţirea, sfinţirea, misiunea. Pacea. Ierom.. Singurãtatea şi puterea. Pacea, coerenţa, sunt puterea.

‘Cum citeşti?’

Sutton mã învaţã sã nu mã gândesc la cunoştinţe vechi.

Umanul poate fi cea mai nobilã substanţã; acesta e înţelesul teozei.

Cei din Purgatoriu s—au şi înfãţişat deja dinaintea Lui Hristos Cel drept şi milostiv.

Iisus şi, pe urmele Lui, Sf. Pavel, erau laici evrei, care au inaugurat o preoţie secularã, laicã, mireanã.

E mai important sã practici virtutea, decât sã conferenţiezi despre ea; Iisus a început o preoţie a faptelor.

‘De sus’& un om care ţine la civilizaţie, care tocmai la armonia aceasta ţine.

Biserica NT nu avea o preoţie clericalã. Preoţia creştinã e un funcţionariat administrativ.

V. Balthasar alesese un fel de simbiozã—în alt context.

Da, însã la etajul detritusurilor, la nivelul

A învãţa zilnic câte ceva.

Cu lumina lui proprie, nu cu aceea, ‘subiectivã’, a minţii.

Înţeleptule Diogene, care ai fost dascãlul celui mai mare om dinainte de Hristos. Burton& Starobinski.

O realitate subzistentã, o entitate subzistentã; adicã, nu e doar numele unei lucrãri.

Prefer ‘persoanei’, ‘fiinţa’, fiindcã e un termen mai simplu, dezbãrat de conotaţiile de superfluitate şi egotism. Fiinţa e o realitate mai substanţialã.

Calitatea glasului Lui Dumnezeu.

Canadezul, cf. ieri. Meritul. Energia. Dreptul& nemairev.& . Inteligenţa& rugãc.. Concesii.

Apusenii& darul& smerenia. Ambii, predicatori& vremea.

Voinţa de frumuseţe e o expresie a vrerii dupã Dumnezeu, şi a vrerii de sfinţire.

Semnul de sb., cr.& bretonul. Balada.

Existã o tradiţie tomist—platonicianã neechivocã, validã—laicul neamţ, de ex. (aşadar, nu numai în sens istoric, ci şi epistemologic); însã Dumnezeu nu i—a dat degeaba şi pe Aristotel, şi pe Platon. Ambii sunt utili—fiindcã sunt universali, cuprinzãtori.