Aprecierea substanţei umane inalienabile, dincolo de orice; de aici respectul sau caritatea Sf. Toma, sau mila budiştilor ca preţuire sau grijã pentru fiinţã. Conduitã încã imperfectã la stoicii antici sau la pãgânii asiatici, desãvârşitã la creştini. Inividualitatea umanã nu e un agregat, ci o substanţã singularã.
Preceptele morale (creştini, pãgâni asiatici, clasicii stoicismului) sunt scheletul fiinţei umane.