Simmel şi psihologia

Simmel şi psihologia






Kantianul şi metafizicianul berlinez Simmel a scris multe lucrãri de psihologie—‘Despre psihologia femeilor’ şi ‘Despre psihologia banilor’ (1890), ‘Despre psihologia modei’ (1895), ‘Psihologia discreţiei’ (1906), ‘Despre esenţa psihologiei sociale’ (1908), ‘Psihologia cochetãriei’ (1909). Întâia tezã de doctorat propusã de Simmel a fost ‘Studii psihologice şi etnologice despre originea muzicii’.
Sociologia lui e una deopotrivã criticistã şi psihologicã.
Se spune despre sociologia simmelianã cã e una psihologizantã; este, fiindcã, pentru Simmel, criticismul înseamnã metoda ştiinţificã, iar psihismul e unul din subiectele analizei filozofice, psihologia nu are o autonomie de metodã, nu e distinctã, ca atare, de însãşi filozofia.
La Simmel, psihologia e o disciplinã filozoficã, un capitol al filozofiei. El o scria ca pe filozofia criticistã referitoare la psihism. Kantismul e metoda ştiinţificã în filozofie, e atitudinea corespunzãtoare ştiinţei.

Douã tabele cu scrierile publicate de Simmel sunt încurajarea mea literarã, el e autorul care corespunde cel mai bine temperamentului meu literar.